Traian Băsescu: Nu pot sta în remorca unui mitoman cum este Ponta

Traian Băsescu a declarat, marți, în cadrul unei conferințe de presă, că își va ridica oricând va fi nevoie semnătura de pe pactul de coabitare și va face acest lucru cu toată responsabilitatea.

”Limbajul dublu e catastrofal pentru România, și occidentalii îl sesizează. Oamenii aceștia (n.r. Ponta, Antonescu) sacrifică interesele de credibilitate ale României pentru interesele lor interne, mint și batjocoresc statul de drept. Vă pot spune cu certitudine că nu îmi voi menține semnătura pe un acord prin care împreună să ne mințim partenerii. De bine de rău, așa cum am fost, mi-am câștigat prestigiul că ce spun asta fac”, a declarat președintele.

”Nu pot sta în remorca unui mitoman cum e Victor Ponta și să fim amândoi etichetați la fel. El zâmbește, râde, e un Oprescu de mai proastă calitate, măcar Oprescu are mai mult umor. Nici ăla nu face nimic și tot cu șmecherii de pe malul Dâmboviței, numai că el se pare că nu e de pe malul Dâmboviței și mai puțin evoluat la modul cum exersează clovneria la nivel de șef de guvern”, a explicat Băsescu.

”Cel mai ridicol e când spune ‘ne trebuie pactul’. Crede că păcălește pe cineva să spună că nu el a rupt pactul? Când voi decide să-mi ridic semnătura o voi face cu toată răspunderea și informând public de ce. Poate și el are să-mi reproșeze mie încălcări, sunt dispus să le discutăm, dar m-am ferit să-l încalc, pentru că îi știu valoarea pentru România”, a subliniat șeful statului.

”Nu voi ezita să-mi retrag semnătura de pe un acord care a rămas gol”, a precizat Traian Băsescu.

Declarația de presă susținută de preşedintele României, domnul Traian Băsescu

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Bună ziua. Evoluţiile de astăzi mă obligă la unele clarificări şi o să încep cu şedinţa CSM. Felicit CSM pentru promptitudinea cu care a reacţionat la solicitarea unui procuror DNA de a i se apăra reputaţia. Asta înseamnă că politicul nu poate face chiar orice vrea şi mai ales nu poate spune orice vrea. Al doilea lucru pe care aş vrea să îl abordez este legat de acordul de colaborare instituţională pe care se pare că unii abia acum îl descoperă, inclusiv CSM am înţeles că are nedumeriri consistente. Ce cuprinde acest acord? Pot să vă spun că am transmis CSM o copie a acestui acord, deşi el se află pe site-ul Preşedinţiei cu semnăturile celor doi semnatari, încă din data de 14 decembrie 2012. Deci este deschis accesului publicului, comentariilor şi chiar şi ziariştilor care vor să îl citească pot să îl citească şi să discute în deplină cunoştinţă de cauză despre acest acord instituţional. Aş vrea să fac câteva comentarii generale, după care voi intra chiar în esenţa acestui acord, pe problemele la zi. Mulţi se întreabă de ce a fost necesar acest acord. Şi eu o să vă spun dimensiunea politică reală a acestui acord. Vă aduceţi aminte reacţia cancelariilor occidentale în timpul loviturii de stat din vara anului 2012. Din păcate pentru România, actorii principali ai loviturii de stat, Victor Ponta şi Crin Antonescu, au câştigat zdrobitor alegerile din noiembrie 2012. Ca om politic cu experienţă, am înţeles ce înseamnă acest lucru. Însemna un blocaj pe termen mediu sau lung al relaţiilor României cu alte state şi o puternică suspiciune legată de capacitatea noii puteri de a urma cursul democratic pe care România îl avusese până în vara anului 2012, un curs democratic care a însemnat inclusiv consolidarea instituţiilor statului de drept. Vă asigur că nu a venit de nicăieri, de la nicio cancelarie, nici de la Washington, nici de la Berlin, nici de la Bruxelles, nici de la Haga, nici de la Geneva, nici de la Viena, de nicăieri nu a venit propunerea acestui pact, ci a fost o idee a consilierilor, care, împreună cu mine, îşi puneau problema cum facem ca România să rămână cu uşile deschise după instalarea noii puteri. Am găsit această soluţie, soluţie pe care o propusesem încă imediat după invalidarea referendumului. Pentru că îmi dădeam seama care sunt efectele a ceea ce se întâmplase vara. Ca atare, România a optat în urma alegerilor pentru ca primii oameni în stat să fie Crin Antonescu şi Ponta, să fie şi primii responsansabili de lovitura de stat din vara anului 2012 şi atunci mi s-a părut rezonabil să întind o mână nu lor, ci României, pentru că ei au demonstrat de la semnarea acestui acord de colaborare instituţională şi până acum că n-au înţeles nimic din ce au făcut în vara anului 2012. Deci, amândoi sunt ca doi bebeluşi din punct de vedere al înţelegerii funcţionării unui stat democratic. Dar a fost o soluţie care a fost singura care l-a făcut frecventabil numai pe cel care a semnat acest acord instituţional, Crin Antonescu este încă profund nefrecventabil, cum ar fi rămas şi Victor Ponta dacă nu semna acest acord de cooperare care nu spune nimic altceva decât să respectăm Constituţia ţării şi legile statului român, precum şi regulile jocului în interiorul Uniunii Europene sau al NATO sau în relaţia cu partenerul strategic Statele Unite.

Şi pentru că am vorbit şi de nerespectarea acestui acord instituţional, dar aş fi lăsat pentru mâine această dezbatere, însă au apărut nedumeriri la CSM. Am să citesc câteva elemente, că poate şi în condiţiile în care am trimis acest acord la CSM s-ar putea să fie vreun membru CSM care să nu-l citească şi atunci spunem public. La capitolul Independenţa justiţiei şi supremaţia legii şi a statului de drept, la punctul „a” se precizează: respectul pentru valorile constituţionale şi pentru instituţiile fundamentale ale statului, începând cu justiţia, care nu trebuie să fie atacată şi astfel delegitimată. Mi se pare că CSM tocmai astăzi a judecat un astfel de caz, din partea semnatarului acestui acord. Iar acest punct va fi subiect în discuţiile de mâine. Un alt punct de interes pentru justiţie: consolidarea independenţei justiţiei în raport cu influenţa politică, respectarea prevederilor Constituţiei la emiterea ordonanţelor de urgenţă şi punerea în aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale. Păi, mâine am de promulgat o lege în care majoritatea USL n-a respectat recomandările Curţii Constituţionale. De asemenea, consolidarea independenţei justiţiei în raport cu influenţa politică. Păi, când premierul ordonă „schimbaţi un procuror şef care e cu delegaţie şi puneţi omul meu”, iar ministrul execută, procurorul general execută, mai suntem în faţa consolidării independenţei justiţiei? Un alt punct, numirea în funcţia de avocat al poporului a unei persoane care se bucură de sprijinul diferitelor grupuri parlamentare. Ştim toţi că s-a spus „asta e soluţia”, iar efectul îl vedem. Sunt 96 de ordonanţe de urgenţă emise de guvernul Ponta, niciuna atacată de Avocatul Poporului, inclusiv cea care încalcă grosier tratamentul egal al persoanelor, principiu consfinţit de Constituţie şi care se referă la Legea insolvenţei – tratamentul aplicat televiziunilor şi radiourilor, care este special, pentru că domnul Ghiţă trebuie să purceadă la a achiziţiona televiziuni şi radiouri, dacă se poate şi Televiziunea Română, să le pună în slujba domnului Victor Ponta. Şi atunci, dăm o ordonanţă de urgenţă cu caracter discriminatoriu pentru ţintele domnului Ghiţă şi ale domnului Ponta. Din păcate, Avocatul Poporului am înţeles că astăzi a anunţat că reflectează, că va discuta. Cum este posibil să nu iei Articolul 16 din Constituţie şi să vezi în ce măsură 80 aliniatul c corespunde acestui articol? Dânsul gândeşte. V-am dat doar câteva exemple pentru a vă arăta că acest acord reflectă o mare îngrijorare a mea: că aceşti oameni nu vor respecta nici Constituţia, nici legile, ceea ce se confirmă în viaţa de zi cu zi, la fel cum nu au respectat Constituţia şi legile când au pus în practică lovitura de stat eşuată din vara anului 2012. Şi pentru că am apucat să deschid acordul, aş vrea să – aceste puncte oricum vor fi mâine subiecte de discuţie cu reprezentanţii primului-ministru – aş vrea să intru puţin şi în partea de mecanism care, de asemenea, se pare că necesită lămuriri pentru unii membri ai CSM, şi vreau să le dau public pentru a nu fi loc de interpretare din punctul meu de vedere.

După cum ştiţi, sunt foarte multe domenii în care cele două segmente ale puterii executive, preşedinte şi guvern, au atribuţiuni, ca spre exemplu: decorare, avansarea la gradul de general, numirea în funcţii de conducere în Parchete, numirea ambasadorilor. În toate aceste situaţii, propunerea pleacă de undeva de la executiv, în cazul avansărilor de la Ministerul Apărării, în cazul ambasadorilor de la Ministerul de Externe, în cazul procurorilor de la Ministerul Justiţiei. Au un parcurs intermediar, cum este în cazul procurorilor, sau vin direct la preşedinte pentru materializarea acestor propuneri prin decret. Sigur că într-un astfel de proces dacă există rea-credinţă oricare îl poate bloca pe celălalt. Ministerul de Justiţie nu face propuneri, se rămâne pe interimate. Ministerul Apărării nu face propuneri, nu poate fi avansat un comandant de brigadă. Cum la fel de bine, la rândul lui, preşedintele poate să blocheze. Îţi trimit propunerile şi tu le ţii blocate. Nu emiţi decretul. Şi nu există sancţiuni sau termene în lege pentru aşa ceva. Şi atunci, am convenit un mecanism şi anume, acolo unde preeminenţa deciziei este la preşedinte, dacă sunt dispute, prevalează punctul de vedere al preşedintelui. Şi în cazul avansărilor, şi în cazul decorărilor, şi în cazul numirii procurorilor – şi formularea este următoarea: astfel vor fi respectate de către fiecare atribuţiile şi poziţiile celeilalte părţi în actele de decizie administrativă ce implică ambele părţi. Dacă sunt puncte de vedere diferite, va avea prioritate decidentul final. Aceasta este şi situaţia în cazul procurorilor. Trebuia făcută o consultare de către ministrul Justiţiei pentru a înainta propuneri către CSM şi care urmau să ajungă la mine. Pentru că riscul este să-i expună pe aceşti oameni pe care îi propune, CSM să îi avizeze sau nu, dar avizul este consultativ, să ajungă la mine şi neavând explicaţii, neştiind de ce i-a propus, să spun „nu”. De aceea, consultarea în situaţii de acest gen, în care preşedintele nu are aceleaşi opţiuni politice cu majoritatea parlamentară este absolut necesară. Mie îmi pare rău. Am susţinut fără rezerve ideea ca executivul să fie eliminat din acest proces. Şi la fel cum este la numirile la judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, CSM să fie cel care îi face propuneri preşedintelui. Şi astfel se elimină
acel aspect de negociere politică. Faptul că sunt doi politicieni, preşedintele şi ministrul Justiţiei – nu ştiu de ce se bagă premierul aici, că nu are atribuţiuni deloc, prin lege – şi ăsta este un abuz care trebuie discutat mâine; dar era mult mai bine şi mai corect ca ministrul justiţiei să nu execute ordinul primului-ministru, ci să aibă o discuţie cu mine pe nominalizări, la care aş fi avut o singură întrebare – cum am avut la toţi miniştrii, atenţie, şi la Monica Macovei, şi la Predoiu – este: ai ţinut cont de propunerea şefului instituţiei respective fie că e DIICOT, fie că-i DNA, fie că-i Parchetul General? Pentru că este în Regulamentul de funcţionare al DNA obligaţia ca procurorul şef DNA să fie consultat. Am susţinut întotdeauna propunerile care au avut suportul şefului de instituţie – DNA, DIICOT sau Parchet General – şi am fost extrem de reticent atunci când a fost vorba de propuneri care au apărut direct din capul ministrului Justiţiei, pentru că şeful instituţiei este cel care lucrează cu procurorul respectiv şi trebuie să aibă o contribuţie în desemnarea lui. Cum poţi să-i desemnezi un şef de secţie la DNA sau la DIICOT pe care şeful instituţiei nu-l vrea? Nu va putea lucra cu el din varii motive.

Deci, această prevedere legată de preeminenţa decidentului final are rolul să deblocheze lucrurile şi până acum, deci până la acest incident, a funcţionat perfect. S-au făcut multe numiri de procurori şefi de secţie, de procurori şefi-adjuncţi, dar fiind discutate n-au ridicat niciodată probleme, n-am respins nici o propunere. Deci, acordul trebuie respectat pentru consolidarea credibilităţii instituţiilor. Vreau să ştiţi, ca să nu fie vreun dubiu sau să nu fie vreun semn de întrebare: am o singură propunere, pentru un adjunct de şef de secţie, care stă la mine în mapă de doi ani – deci este făcută din timpul domnului procuror-şef Morar – şi căreia nu i-am dat un rezultat. Ştiam că este susţinută de procurorul şef am avut însă dubiile mele, să sperăm că noile numiri vor clarifica lucrurile, pentru că ştiţi când propunerea era susţinută de Morar mi-a fost foarte greu, nici nu am vrut să îl jignesc nici nu am vrut să îmi impun un punct de vedere, dar am preferat să îl las să îl ţină cu delegaţie să lucreze cu el. Poate că este un detaliu care nu trebuia spus public, dar nu văd ce avem de ascuns acum. În ceea ce priveşte politica externă, tot bazat pe acest acord, vreau să ştiţi că el obligă la consultarea preşedintelui la orice deplasare, atât la Consiliul Uniunii Europene, repet, atât la Consiliul Uniunii Europene cât şi în deplasările individuale ale primului-ministru. De ce în acord este scris şi este în acord cu decizii ale Curţii Constituţionale? Este scris pentru că preşedintele, participând la Consiliul European, dacă miniştrii care merg la Consiliul Uniunii Europene, cum ar fi JAI sau cum ar fi cel pe mediu sau cel pe transporturi nu îşi corelează poziţia preşedintelui în Consiliul European trebuie să muncesc enorm să îndrept ceea ce nu au făcut miniştrii la Consiliul Uniunii Europene, pentru că acolo ajung concluziile discuţiilor lor. Nu a respectat niciodată Guvernul această prevedere şi primul-ministru, pentru că este responsabilitatea lui să solicite un mandat atunci când îşi trimite miniştrii la Consiliul Uniunii Europene.

În deplasările externe bilaterale, multe de altfel la număr, pe care le-a făcut domnul prim-ministru, şi este foarte bine că le-a făcut, foarte rău este că le-a făcut prost. Singura deplasare înaintea căreia am stabilit mandat a fost cea în Germania, după care a crezut că, aşa cum are în spate prestigiul unei lovituri de stat, unei încercări de lovitură de stat, cu raniţa încărcată de plagiate, că nu e numai unul, sunt mai multe, a crezut că dacă spui România, prim-ministru, sigur România e greu de refuzat când se cere prim-ministrul Guvernului într-o vizită, dar rezultatele vor fi cele pe care aş vrea să i le amintesc domnului Ponta public, în toate deplasările în care s-a deplasat fără mandat, crezând că a spune în ţară că: „M-am dus în Azerbaidjan sau în Finlanda” e mare scofală. Ar fi fost, dacă făcea ce trebuia. Domnul Ponta a ţinut să se ducă în Azerbaidjan. Rezultatul a fost extraordinar: am pierdut Nabucco! Domnul Ponta a ţinut să se ducă în Kazahstan. Rezultatul a fost extraordinar: a cedat circa 400 de milioane de dolari din datoria Rompetrol faţă de România! Domnul Ponta vizită Arcul de Triumf şi am obţinut o extraordinară susţinere pe Schengen. A venit că vrea să se ducă la Consiliul European pe energie, în luna mai, înainte de a se lua decizia Nabucco sau TAP. A avut mandat să susţină Nabucco în Consiliu. Sigur că în intervenţii a susţinut Nabucco, dar nu a ştiut cum să facă să fie introdus în documentul Consiliului, că Nabucco este prioritar, ceea ce a lăsat la liberă opţiune a întregii Uniuni Europene soluţia: Nabucco sau TAP, dar în mandat a avut clar scris: Nabucco şi nu TAP, iar în concluziile Consiliului pe energie din mai veţi constata că nu apare deloc Nabucco, ci apare soluţia sud. Soluţia sud a fost discutată un an de zile: care avea varianta TAP, care avea varianta Nabucco. Momentul decisiv a fost Consiliul pe energie din mai, unde a ţinut să se ducă. I-am dat mandat semnat şi s-a întors cum s-a dus, adică s-a plimbat cu avionul. Nu e puţin lucru să te dai cu avionul, eventual pe banii lui Ghiţă.

Nu vă mai amintesc deja celebrele declaraţii cu Kosovo, cum le dădea el independenţă, ca să ce? Când România are o poziţie consecventă, care este direct legată de interesul nostru naţional cu privire la Transnistria – de a sprijini Republica Moldova. Nu mai vorbim de poziţia pe Siria, unde era cel care condamna şi declara guvernul sirian ilegitim, criminal, iar astăzi, Statele Unite şi Federaţia Rusă stau la masă cu acel guvern. A dat o lovitură formidabilă şansei noastre de a fi parte a soluţiei şi nu parte a problemei. Acestea sunt doar câteva puncte care vor fi mâine subiect de discuţie şi, ca să nu aveţi dubii, v-aş ruga să vă uitaţi la Decizia nr. 784 din 2012 a Curţii Constituţionale, care spune: „În exercitarea atribuţiilor constituţionale, preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European, în calitate de şef al statului. Poate delega primului-ministru”. Şi mai departe, spune: „Rolul Guvernului în politica externă este unul mai degrabă tehnic, el trebuie să urmeze şi să îndeplinească obligaţiile la care România s-a angajat la nivel de stat”. Ori singurul care poate angaja România la nivel de stat, conform Constituţiei României, este preşedintele României. Potrivit Articolului 80, aliniatul 1 din Constituţie, preşedintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe, conduce şi angajează statul. Este din decizia Curţii Constituţionale. Vreau să înţelegeţi că îngrijorarea mea este majoră, legată de nerespectarea acestui acord. V-am prezentat ieri că el a devenit şi parte a MCV, tot ceea ce ţine de justiţie a devenit şi parte a MCV. Cancelariile l-au luat foarte în serios, dar ceea ce vă spun cu certitudine este că pe punctul de cea mai mare sensibilitate, care este justiţia şi statul de drept nu voi face nici o concesie, pentru că înseamnă că împreună am semnat, împreună trecem sub tăcere tot ceea ce se întâmplă în neregulă în şubrezirea statului de drept în România, în revenirea clienţilor politici în funcţii de conducere în Parchete. Aşa ceva nu voi accepta. Ar fi dramatic să facem paşi înapoi, să revenim la vremea Stănoiu – Năstase &Co. acum, în 2013. Şi aşa, cei doi lideri, Antonescu şi Ponta au reuşit să decredibilizeze consistent progresele statului român din ultimii ani, prin atitudine, prin fapte, prin minciună. Îi vedeţi că se întâlnesc cu nu stiu cine şi fac declaraţii şi iese un demnitar finlandez şi îi spune, „Alo, domnul prim-ministru, nu asta am spus”. Face alte declaraţii şi iese prim-ministrul francez: „Alo, ţi-am spus de două ori că nu intraţi în Schengen”. Deci, limbajul dublu este catastrofal pentru România şi occidentalii îl sesizează. Nu poţi să spui una la Paris şi alta la Bucureşti, nu poţi să spui una la Bruxelles şi alta în Parlamentul României. Nu poţi să spui una la Berlin şi alta când ieşi cu Dragnea de mână după ce procurorii i-au înaintat dosarul către instanţe. Nu se poate aşa ceva. Oamenii aceştia sacrifică interesele de credibilitate ale României pentru interesele lor interne. Mint şi batjocoresc statul de drept, în principiu. Sunt mult mai multe lucruri care vor fi pe masa discuţiilor mâine, dacă va fi o discuţie serioasă, de bună seamă. Dar ce vă pot spune cu certitudine este că nu-mi voi menţine semnătura pe un acord prin care împreună să minţim partenerii noştri, pentru că, de bine, de rău, aşa cum am fost, mi-am câştigat prestigiul că ce spun fac, că ce spun reflectă realitatea. Nu pot să stau în remorca unui mitoman cum e Victor Ponta şi să fim amândoi etichetaţi la fel. Omul acesta zâmbeşte, râde, e un Oprescu de mai proastă calitate. Măcar Oprescu are mai mult umor. Nici ăla nu face nimic şi tot cu şmecherii de pe malul Dâmboviţei… La fel şi Ponta. Numai că el se pare că nu e chiar de pe malul Dâmboviţei şi mai neevoluat în modul în care exersează clovneria la nivel de şef de guvern. Cel mai ridicol e când spune „Ne trebuie pactul”, dar v-am dat doar câteva exemple cum îl face pulbere în comportament. De ce? Crede că păcăleşte pe cineva să spună „Nu eu am rupt pactul, preşedintele”?. El trebuie să ştie că atunci când voi decide să-mi ridic semnătura de pe acest acord, o voi face cu toată convingerea şi informând public de ce, pentru că un pact care nu se mai respectă este golit de conţinut. Sigur, poate şi el are să-mi reproşeze mie încălcări ale acestui acord. Sunt dispus să le discutăm. Dar, m-am ferit să încalc acest acord, m-am ferit să-l încalc pentru că-i ştiu valoarea pentru România şi pentru momentul de faţă. Dar nu voi ezita să-mi retrag semnătura de pe un acord care a rămas gol.

Aş vrea să mai ating, aşa, în mare viteză, câteva subiecte. Unul va fi MCV-ul. Este foarte clar că justiţia şi-a făcut, în opinia mea, treaba, şi nu va avea, dacă nu se întâmplă nimic până decembrie, nu va avea observaţii, ci, cred eu, aşa cum am experienţă în aprecierea evoluţiilor, cred eu că fie că vorbim de Înalta Curte, fie că vorbim de DNA, fie că vorbim de DIICOT, vor fi rezultate pozitive. Rău va fi la respectarea statului de drept de către Guvern şi Parlament. Guvernul, prin multitudinea de ordonanţe de urgenţă nejustificate, adesea, prin minciună şi dezinformare, care nu are nimic în comun cu statul de drept, iar Parlamentul, prin poziţiile succesive pe care le are faţă de orice solicitare de ridicare a imunităţii. Ieri m-am păcălit, aflând că Varujan Vosganian a demisionat din Guvern. Mi s-a părut un act de onoare. El este un act de profundă laşitate. Şi poate ne gândim, aşa, cum au evoluat politicienii. În 1995, dacă nu mă înşel, sau în 1996, în primăvară, am demisionat din Parlament numai pentru că eram acuzat de Honcescu, de Corpul de Control, de alte instituţii, legat de ilegalităţi cu privire la vânzarea unor nave. Am demisionat fără să fi cerut niciun procuror şi niciun poliţist, doar pentru că aceste ştiri erau în spaţiu public. Când eram primar, m-am pus la dispoziţia organelor de anchetă, atunci nu aveam niciun fel de imunitate. Iar astăzi vedem un Varujan Vosganian care ar fi dat şi zece funcţii de ministru, numai să nu-şi piardă imunitatea. Proastă calitate, de politician, desigur. Nu a păcălit pe nimeni, nici pe cei de la Bruxelles, nici ambasadele, nici pe nimeni.

În ceea ce priveşte dosarul referendumului, care este în dezbatere publică, nu am nicio consideraţie de făcut, decât una singură. Şi eu am citit parte din rechizitoriu şi vă pot spune că îl voi citi integral până mâine, pentru că el prezintă o epopee a furtului în campanii. Cu acelaşi mecanism au mai furat odată, cel puţin în 2009, iar în 2004 am suspectat calculatorul, dar în 2009, la alegerile prezidenţiale, PSD a utilizat exact acelaşi mecanism de furt şi pe urmă tot ei strigau „noi am furat mai puţin ca ei” sau „maşinăria noastră a mers mai prost”. Îmi aduc aminte şi în 2009 am ştiut că s-au întâmplat lucrurile acestea, am avut câteva probe dar prea puţine şi atunci ca şi la referendumul din vara lui 2012 eu am avut un singur reprezentant în secţiile de votare, pentru că era coaliţia tuturor mogulilor şi a tuturor partidelor care îl sprijineau pe Geoană şi eram practic numai eu şi PDL şi ştiu că şi atunci au fraudat masiv voturi, masiv. Și spun acest lucru pentru că acolo dacă te uiţi în rechizitoriu sunt descrise probe care sunt în bibliorafturi, nu am şi bibliorafturile, dar cred că privind acest rechizitoriu nu Dragnea trebuie să fie ţinta, ţinta trebuie să fie cum promovăm o legislaţie care să nu mai permită furtul la alegeri. Este fundamental, după mine, DNA ne-a făcut tuturor un serviciu extraordinar. A avut răbdare sa ancheteze, să evalueze un număr mare de secţii de votare în care s-au petrecut fraude, unele de proporţii ameţitoare. Problema este: suntem capabili să generăm o lege care să prevină fraudarea alegerilor? Cred că acesta este cel mai mare câştig ale acestui dosar, care, atenţie, nu este etichetarea mea, dar le pot da satisfacţie celor care vor să îi spună „dosar politic” pentru că este vorba de alegeri, cel mai puternic pilon al politicii şi al democraţiei în acelaşi timp, alegerile libere. Problema este dacă vom citi, noi, oamenii politici, acest rechizitoriu, vom fi capabili să scriem o lege care să prevină fraudarea celui mai important act politic al cetăţeanului: alegerile. Personal, nu sunt de acord să îi spunem „dosar politic”, ci este un dosar penal al unei activităţi politice fundamentale. Dar într-adevăr, este un dosar care îmbracă şi ne face o poză a celui mai important act politic din vreun stat democratic: alegerile. Sunt mai importante chiar decât procesul de revizuire a unei Constituţii. Pentru că ele dau susţinerea statului democratic, prin alegeri libere. Ori ele trebuie să fie libere. Ce citim în acel rechizitoriu al alegerilor, care sunt un act politic, reprezintă un act politic, este o poză a modului cum se fraudează alegerile. Vă spun cu certitudine că la fel au fost fraudate şi prezidenţialele din 2009 – şi nu vreau să merg mai departe. Dar este extrem de important să luăm acel rechizitoriu şi să vedem ce putem îndrepta, ce măsuri de siguranţă putem lua pentru ca fraude de asemenea proporţii să nu se mai petreacă. Şi resping orice joc murdar, în care vreun politician spune: „Au fost anchetaţi cei care au votat pentru demitere”. Nu, au fost anchetaţi cei care au încălcat legea, Legea electorală, Legea referendumului. Au fost încălcate grosolan, a fost strivit sub o maşinărie de partid cel mai democratic act al cetăţenilor unei ţări: votul. Ori eu cred că în mod obligatoriu, acel rechizitoriu, care aduce probe, aduce fapte, trebuie să ne servească pentru revizuirea Legii electorale şi aşezarea ei într-o modalitate care să diminueze riscul de fraude la alegeri.

Un ultim comentariu, un ultim apel. Fac apel la Guvern să nu se joace cu CFR Marfă, să nu se joace de-a modificarea continuă a condiţiilor în care GFR-ul poate să achite banii. A fost o strategie de privatizare aprobată în Guvern, a fost schimonosită prima parte pentru a scoate un anumit câştigător, au fost modificate condiţiile în favoarea acestui câştigător. Opriţi-vă, pentru că este ilegal! Sigur, nu vreau să-l supăr pe domnul Ghiţă, care va sări să-şi apere partenerul care întâmplător a suplimentat cu vreo 30 de milioane de euro bugetul pentru securizarea frontierei, dar, mă rog, asta-i altă socoteală. Şi poate este bine ca domnul prim-ministru să aibă în vedere că nu-i bine să-ţi legi de picioare un Ghiţă. Cam asta, azi. Parcă n-aş mai vrea întrebări… Voi ce ziceţi?

Întrebare: Nici măcar câteva? Avem nelămuriri.

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Aşa… Legat de ce-am spus…

Întrebare: Despre pactul de coabitare….

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Acordul de… colaborare instituţională, da?

Întrebare: Dumneavoastră în ce măsură, în ce puncte consideraţi că aţi încălcat acest acord?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, vi le va spune premierul… lăsaţi-mă pe mine…

Întrebare: Îl lăsaţi pe premier să spună unde aţi greşit dumneavoastră?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Da, l-am oprit vreodată?

Întrebare: Şi vreau să vă întreb, domnule preşedinte…

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu… Ziceam… tocmai spuneam că nu e interviu. O întrebare şi gata…

Întrebare: Dar este o continuare la această întrebare…

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, vă mulţumesc pentru prima întrebare care mă onorează.

Întrebare: Am vrea să înţelegem mai bine cum funcţionează această comisie de mediere, adică ce aşteptaţi de la discuţiile de mâine? O promisiune că nu se va mai repeta este suficientă? Va fi un document în plus?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu aştept o completare a acordului. Aştept o analiză cinsită a acestui acord de cooperare interinstituţională care să se finalizeze cu un document agreat de ambele părţi, care să constate nerespectările din acord şi, sigur, pe urmă îl voi vedea eu şi premierul şi ni-l vom însuşi sau nu. Dar dacă nu va fi o analiză cinstită, foarte greu să mergi înainte, foarte greu. Mulţumesc.

Întrebare: În martie, la un moment dat, aţi trimis o scrisoare către Parlament. Vorbeaţi atunci despre un parteneriat între dumneavoastră, Parlament şi Guvern. Aveaţi 8 puncte. Unul dintre cele 8 puncte era atunci revocarea membrilor Guvernului care fac obiectul unor acţiuni în instanţă pentru fapte penale. V-aş întreba în ce măsură aveţi de gând să reluaţi această discuţie.

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Eu am trimis o scrisoare, am făcut o propunere, nu mi s-a răspuns nici până acum. E ca şi cum scrii unui partener şi el nu îţi răspunde. Îţi dai seama
că nu vrea.

Întrebare: Şi tot legat de Schengen, dacă îmi mai permiteţi.

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu, câte o întrebare, ca să fim corecţi cu toţi, da?

Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte.

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Bună seara.

Întrebare: Aţi enumerat în această seară gafele, în opinia dumneavoastră, pe care le-a făcut premierul, mai ales în zona de politică externă…

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Eu le-am spus încălcări ale acordului.

Întrebare: Încălcări. Vroiam să vă întreb: aţi spus că încă puteţi să denunţaţi acest pact. Ce vă reţine să nu faceţi acest lucru? Adică, care ar fi motivele pentru care continuaţi? Care sunt lucrurile bune care vă fac să continuaţi?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Spre exemplu, s-au întâmplat şi lucruri bune. Până acum, spre exemplu, s-a ţinut cont de acest acord, după ce noi am desemnat şefii parchetelor, pe urmă, la numirea şefilor de secţie, adjuncţilor de şefi de secţii, s-a ţinut cont de acest acord de colaborare instituţională, adică, eu am ştiut înainte de a se face propunerile şi am ştiut că sunt susţinuţi de şeful instituţiei. Fără să fi cunoscut procurorii, dar nu e treaba mea să îi cunosc. Deci v-am dat un exemplu. Probabil că mai sunt exemple în care el a funcţionat. A fost destul timp în care premierul s-a abţinut de la a ataca DNA, de la a ataca justiţia în general, de la a proteja… Am spus că după ce s-a terminat cu Fenechiu, am înţeles că a fost un acord politic între el şi Crin şi că pe urmă lucrurile vor merge, să nu mai ţină oameni care au dosarele în instanţă în Guvern. Încă mai am speranţe – mici, dar mai am. Pentru că ştiu ce înseamnă denunţarea lui.

Întrebare: Mă refeream la gafele de politică externă. Aici era întrebarea mea. Pentru că, de exemplu, aţi spus că a făcut o gafă foarte mare în luna mai. De ce, din mai până acum, nu aţi venit în faţa opiniei publice, să arătaţi consecinţele acelor gafe?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Bun, l-am considerat în curs de formare. Acum, văd că s-a format să fie agresiv şi lipsit de decenţă. Dar asta e. Mulţumesc.

Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. Spuneaţi că aveţi la mapă de doi ani o propunere de numire a unui adjunct de şef de secţie. Puteţi să ne spuneţi ce reticenţe aţi avut şi dacă această propunere este…

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu. Pentru că, de regulă, când eşti pus în situaţia de a respinge pe cineva, trebuie să motivezi. Şi nu îi convine nimănui să afle că a fost respins de preşedinte pentru „n” motive. De regulă, nici nu se dă motivul de fond. Se caută să fie cât mai delicată explicaţia. Pentru specialişti, da. Dacă CSM vrea să ştie mai multe, de ce respinge o propunere, i-o dai. Nu aş vrea, pentru că omul… Propunerea este de doi ani, am stat vreo şase luni, nu am vrut, am uitat de ea, iar mi-am adus aminte de ea…

Întrebare: A fost cumva reluată această propunere şi acum, de ministrul Justiţiei?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu vă pot confirma sau infirma.

Întrebare: Bună seara. Aţi enumerat mai multe blocaje instituţionale posibile.

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Bravo! Jucaţi şah? Foarte bună întrebarea.

Întrebare: Îl veţi respinge pe domnul Cerbu?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu am…

Întrebare: E o întrebare suplimentară, iertaţi-mă.

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu, nu mă pot antepronunţa.

Întrebare: În regulă. Aţi vorbit de mai multe blocaje…

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Dar o întrebare. O întrebare.

Întrebare: Ne-aţi spus foarte mult timp despre pactul ăsta de coabitare. Ce se întâmplă dacă…

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Despre acord.

Întrebare: …de acord. Ce se întâmplă dacă-l denunţaţi, care sunt efectele?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Efectele sunt de credibilitate pentru România. El a fost şi o garanţie că va fi stabilitate politică în România. Or, denunţarea lui de o parte este un lucru care trebuie făcut, dacă el a rămas fără conţinut. Deci, repet ce am mai spus: nu mă voi compromite spunând că avem un acord de cooperare instituţională bazat pe Constituţie şi pe legi şi să mă fac că el funcţionează, când, de fapt, prin neaplicarea lui nu mai funcţionează, pentru că dacă nu l-aş denunţa într-o astfel de situaţie, aş fi unul ca şi Ponta sau Crin Antonescu şi eu nu vreau acest lucru. Am o vârstă la care nu-mi mai pot permite să o iau de la capăt.

Întrebare: Ce se întâmplă? Ce înseamnă blocaj, ce înseamnă denunţat? Se întâmplă de mâine să blocaţi, să nu daţi decrete, să nu faceţi avansări, propuneri ale Guvernului?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Nu ştiu asta. Nu mai ştiu ce se va întâmpla. Vom vedea. Bine!

Întrebare: …după ce aţi făcut primele declaraţii, că s-ar putea să denunţaţi acest acord, aţi primit vreo…, sau ce reacţii externe aţi primit de la parteneri?

Președintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, vreau să ne înţelegem cu un lucru. Eu nu sunt unul dintre şefii de stat la care cineva să sune şi să-i spună ce are de făcut. Vreau să mă credeţi legat de acest lucru. Toate speculaţiile pe care le văd: îl sună, nu-l sună, nu-l lasă americanii, nu-l lasă nemţii, nu-l lasă… sunt copilării şi nici nu cred că şi-ar permite vreun omolog de-al meu, şef de stat, sau vreun şef de guvern să-mi spună: nu-l denunţa sau denunţă acordul. E o copilărie să vă gândiţi la aşa ceva. Gândiţi-vă totuşi că sunt penultimul ca vechime în Consiliul European; înseamnă ceva. Deja am cam devenit o bibliotecă a şedinţelor. Îmi aduc aminte când era, uite cum a fost, când era Chirac, uite cum a fost când era Schroder, uite… Deci, nu cred că suntem la stadiul la care pe mine să mă sune cineva şi să-mi spună ce am de făcut la mine acasă.

Întrebare: Mai puteţi face, vă rog, o precizare foarte importantă? Îmi cer scuze pentru această excepţie pe care v-o cer, dar aţi vorbit de blocaje şi aveţi o propunere venită de la Guvern în privinţa interimatului domnului Chiţoiu. V-aş întreba dacă în această relaţie preşedinte-premier…

Comments

comments