Trăim vremuri tulburi
Odată cu Donald Trump – cel mai atipic președinte american – viața planetei se cutremură în fiecare zi.
Donald Trump pare a fi un generator de cutremure devastatoare nu numai pentru țara sa, ci și pentru echilibrele instabile geostrategice de până acum. El zguduie pur și simplu Primul Amendament al Constituției americane prin ofensiva necavalerească pe care a declanșat-o împotriva ”mainstream media” (CNN, Washington Post, New York Times) pe motiv că aceste media transmit știri false menite să sădească neîncrederea poporului în noul lui președinte. Mai mult ca sigur, nu s-a întâmplat niciodată până acum ca reprezentanților instituțiilor menționate să li se refuze accesul la briefingul de la Casa Albă. În semn de solidaritate cu colegii persecutați, Associated Press – cea mai mare agenție mondială organizată pe principiul calității de membru al instituțiilor media afiliate, adică peste 90% din media americane sunt membre Associated Press – a boicotat acțiunea de comunicare a Casei Albe.
Dacă va persista în această abordare, Donald Trump nu va mai fi auzit de aproape nimeni în America. Și drept consecință, într-un anumit interval de timp, va dispărea zgomotos.
Până când va dispărea zgomotos însă, o mare parte din echilibrele globale economice, politice și militare sunt zguduite în fiecare moment de această undă de șoc – Donald Trump.
O undă de șoc complexă.
Pentru că, pe de altă parte – spre deosebire de administrațiile Obama – stânga românească, PSD, pare a primi încurajări amicale.
Aceste seisme politice nu îl ating însă în nici un fel pe autistul din punct de vedere politic, pe numele lui, Johannis Klaus Werner.
El rămâne fixat pe traseele pentru care a fost întors cu cheița.
”Războiul lui total” – cu PSD.
O situație în care Constituția – pe care nu o știe nici acum sau se face că nu o știe – îi spune că nu are ce să caute.
Ce contează?
În mintea d-sale, Ordonanța 13 este în continuare nefericită.
Cu cât devine mai clar că ordonanța este perfect constituțională și perfect legală, cu cât devine mai evident că nu a fost vorba nici de o urgență inventată, nici de dedicații anume, numitul Johannis Klaus Werner își intonează inepțiile politice și constituționale sub bagheta dirijorală de multă vreme ostilă Constituției – DNA – care prin teroarea difuză pe care a dezvoltat-o, i-a transformat în soliști care sfidează Constituția și pe procurorul general, și CSM.
Mai mult decât atât. (Lăsăm la o parte aberația sa politică numită declanșarea unui referendum perfect aiuritor, pentru că este inutil).
Mai nou, d-sa a pierdut în ultimă instanță un proces din care rezultă că nu a fost de ani și ani de zile cumpărător de bună credință, din care rezultă că este în cel mai bun caz complice la fapte penale multiple, chiar dacă abogate.
Ei bine, d-sa – de câteva zile bune încoace – ne obligă să-l descriem drept autist din punct de vedere nu numai politic, ci și moral.
Căci dacă nu s-ar afla în această stare, și-ar fi înaintat demisia de onoare (?) îndată ce ultima sentință a fost pronunțată.
Colegi de-ai săi ”domne, sunt nemți!” dar cu adevărat nemți, cel puțin doi președinți ai Germaniei, și-au înaintat demisia în anii din urmă în 5 minute, doar pentru niște biete vorbe – de fapt mai degrabă domoale – și pentru începuturi de suspiciuni cu referire la persoana lor.
Așa stând lucrurile, rezultă că acest ”domne, e neamț!” pe numele lui Johannis Klaus Werner, nu este neamț decât cu numele. În rest, este un descendent penibil al fanarioților. (Penibil, pentru că măcar aceia erau rafinați – o chestiune de care d-sa domnul Johannis Klaus Werner nu poate fi suspectat vreodată).
Mai mult decât atât.
Fanii săi se zbat în aceeași stare de autism politic.
Doamna Turcan Raluca lansează o invitație patetică spre domnul Dan Nicușor pentru o combinație politică.
Ei bine, această invitație adresată de o autistă din punct de vedere politic către un alt autist din punct de vedere politic depășește în mod de neimaginat absurdul. Și dacă tot suntem în plin absurd față de care Beckett și Ionesco pălesc, ne gândim că acest popor ortodox și tolerant cum îl știm, ar putea să fie de acord ca acest personaje să beneficieze de programele naționale de îngrijire a persoanelor atinse de autism. Între timp, firește, le onorăm și indemnizațiile de parlamentari. Nu de alta, dar și ei sun aleși ai poporului…
În paralel, tandemul Dragnea-Tăriceanu se zbate-analog cu dilema măgarului lui Buridan care sfârșește prin a muri de foame și de sete pentru că nu se poate decide nici să mănânce din fân și nici să bea apă –între resemnarea mioritică și ”pupat Piața Endependenței”, într-un moment în care dușmanul de moarte (?) este groggy. (Este dușman de moarte, sau este alt blat?).
Acest tandem are de realizat – pe lângă punerea în aplicare a programului de guvernare validat de votul Parlamentului – reformarea codurilor penal, civil și de proceduri. Are de reformat organizarea judiciară. Are de amendat prevederile existente cu referire la răspunderea procurorilor și judecătorilor în așa fel, încăt să le facă aplicabile. Are de reformat-adică de repus în stare operațională conform Constituției – ierarhia Ministru de Justiție-Parchet General și, mai spre baza piramidei, ierarhizarea secțiilor Parchetului General (DNA și DIICOT) prin raport cu Procurorul General și cu Ministrul Justiției. Secția Parchetului General – DNA – trebuie să revină la locul ei în grila instituțională și să părăsească postura de stat în stat.
Căci dacă actul de justiție este pervertit, democrația este eliminată, separarea puterilor este călcată în picioare, statul de drept nu există.
Există doar o uriașă mașinărie de represiune nedreaptă.
Ei bine, acest tandem nu poate să relizeze toate acestea.
Pentru simplul motiv că PSD, ALDE sunt percepute (pe drept sau pe nedrept) în urma unei propagande masive, îndelungate și ostile (pe alocuri perfect ticăloase) de ani de zile încoace, sunt percepute ca afându-se în incompatibilitate morală pentru a aborda această problematică. (PNL și UDMR se află în aceeași situație, chiar dacă nu au beneficiat de roadele vreunei propagande ostile).
Și atunci, cu adevărat, singura soluție este aceea avansată de distinsul Bogdan Chirieac (d-sa nu ne va crede dacă spunem că ne bucurăm nespus că putem să fim de acord, în fine, cu un raționament pe care îl lansează).
Singura instanță capabilă să proiecteze și să prefigureze căile de aplicare ale acestei reforme profunde, este CCR.
Un CCR cu o componență actuală în care niște giuvaeruri ale sistemului judiciar precum distinsa doamnă Stanciu Livia sau distinsul domn Morar Marius par a fi în minoritate.
Numai că, toate aceste procese trebuie să se desfășoare în ritm accelerat, căci starea de nebeligeranță principială a Americii nu va dura foarte mult.
Cu alte cuvinte, îndrăznim să pronosticăm că, într-un fel sau altul, Donald Trump, nu își va încheia mandatul…