Trei surori (Three Sisters) by Remus CERNAT (96)

Erau odată trei surori care tare se mai iubeau, frumos se mai jucau, mult se ajutau una pe alta, harnice, bine clădite, sănătoase, frumușele care și-au promis să nu se despartă niciodată! Nu, nu are legătură cu surorile lui Cehov, nici cu femeile impecabile ale lui Ibsen, dar nici cu destrăbălăturile lui Shakespeare sau Moliere, nimic clasic sau desuet deși pornim într-o notă mioritică Eminescu Creangă (căci fetele sunt crescute la țară, aer curat, mâncare sănătoasă, munca câmpului, rânduielile gospodărești, mersul la Biserică, baluri, bâlciuri, iarmarocuri) și terminăm apoteotic/apocaliptic într-o notă sodomistă contemporană cu tot ce are mai nociv prezentul civilizat urban. Stați liniștiți, Binele învinge, morala creștină e la locul ei, doar că trebuie să vă zgudui un pic la început ca să mă urmăriți mai atent!

Surorile, la diferență de un an între ele, de mici s-au iubit, înțeles, ajutat căci aveau firi diferite și îndemânări diferite. La început. toate se jucau  cu păpușile, pisicuța, puișorul de găină, mielul, dar după ce au crescut au început să ia mielul în serios. La 7 ani toate știau să tundă oile, să mulgă vaca, să taie o găină, să pârlească un porc… mai mult sau mai puțin… la 14-15 ani  s-a mai conturat segregarea, cea mare era mai vrednică la munca câmpului, știa cu coasa, secera, sapa, hârlețul, furca, cea mijlocie era mai apropiată de animale, mulgea cam tot ce prindea, dădea de mâncare la păsări, curăța grajdurile iar cea mică era mai fragilă,  mai sensibilă, îi plăcea mai mult să coasă, să împletească, să măture prin casă, să facă mâncare, orice numai să stea la căldură.

 

La Biserică le plăcea la toate trei, rămâneau până la sfârșitul slujbei, că atunci când stăteau la rând la miruit se atingeau cu tinerii satului, făceau glume, primeau complimente, așa discret printre rânduri că ăl bătrân era cu ochii pe ele ca pe butelie. Dar n-avea ce să le facă, toate trei erau înnebunite după băieți, făceau eforturi uriașe să nu pară disperate… mă rog, cele mari mai puțin uriașe… de aceea când se împiedicau rămâneau acolo jos minute bune până se ridicau… c-așa e în Vaslui iubirea începe devreme și e frenetică… (spre deosebire de alte locuri unde e cam tot la fel… doar că se începe și mai devreme!). Mama le tot spunea, măi fetelor, mai cu perdea, că gura băieților e slobodă, sunt proști și lăudăroși și ne omoară tac-tu  pe toate patru, și feriți-vă cât puteți, ce faceți dacă rămâneți gravide așa devreme? Unde o să stați? Cine o să vi-l crească?… și uite așa  fetele cele mari și-au dezvoltat abilități în cavități pe unde să  nu rămână gravide, băieții le urmăreau zi și noapte și le copleșeau cu cadouri… mărunțișuri, cadourile din mediul rural sunt modice spre …de tot rahatul, dar gestul rămâne salutar! Aia mică, sensibilă și fragilă s-ar fi împiedicat și ea, cu toată ființa dar avea așa un sentiment de zădărnicie, că din povestirile surorilor șoarecii ăștia tineri și neliniștiți nu prea ofereau plăcere, doar primeau… prin urmare, mezina s-a măritat cu un bărbat matur, foarte matur, cu aproape 30 de ani mai mare care o iubea mult și bine, nu o punea la muncă și o răsfăța cu toate bunătățile posibile. Era un gospodar serios, care avea de toate,  proaspăt văduv (c-așa e în Vaslui dacă femeia lui nu gătește sau o doare capul bărbatul devine brusc din motive necunoscute văduv)… care o prețuia maxim pentru că a luat-o neîncepută! De aceea, oferta gospodarului era imposibil de refuzat pentru o fetică ce nu se prea omora cu munca fizică și care abia aștepta să scape de gura părinților și să plece de acasă. Omu i-a spus clar: Mă, îngerașă de fată pentru faptul că te-am luat fecioară, pentru că ești mult mai tânără și ești în halul ăsta de frumoasă tu nu trebuie să faci nimic toată viața decât să mă iubești. Atât și nu vom duce lipsă de nimic! Mănușă!

Surorile cele mari  când au terminat de arat prin comună (methaphorically speaking) au plecat la oraș către noi orizonturi! Cea mare a îmbrățișat Dreptul și ASE-ul întreținându-se singură din salariul de ospătăriță. Așa s-a familiarizat cu viața de noapte, cu cele mai exclusiviste cluburi, cu șpaga la toate nivelurile, conexiuni importante din toate ramurile, în special business și politic, până a ajuns să facă stagiatură la doi grei ai momentului, un avocat și un politician, concomitent! Lux, bani, viciu generalizat…

Cea mijlocie, tot hrăpăreață, tot iubitoare de trup, unde să se ducă să-și ostoiască poftele? În armată! A luat-o de jos, a început cu grajdurile că tot iubea animalele, apoi la popotă, de la curățat cartofi la chef cu multe diplome în Franța apoi imediat o școală de subofițeri! Aproape lux, bani suficienți, viciu generalizat …putea oricând să facă școli mult superioare dar a observat că, din nefericire, cu cât cresc gradele în armată cu atât (de fapt exponențial!)  crește și gradul de pederastie! Nu putea risca diminuarea rației de carne, mijlocia era pe cantitate, cea mare era pe calitate, sofisticare, apret… amândouă purcedeau încet dar sigur spre același iad chiar dacă aveau nuanțe diferite.

Anii trec… cu repeziciune, cu grămada, cu deceniile și cum se succed anotimpurile, cum după cald vine rece, cum după soare vine ploaie, cum iarna nu-i ca vara, dar nici vara nu-i ca iarna așa și după desfrânări, orgii  și excese de tot soiul vine scadența! Fata cea mare ajunsese acum și mai mare, presedintă în diverse comisii prin parlament, susținătoare a drepturilor omului, dar și a minorităților LGTB, apăra în instanță personaje obscure (susținute politic) în procese de pedofilie, molestare de copii, răpiri, șantaj, clinici de adrenocrome, trafic de organe… iar lațul se strângea căci s-a întins mult mai mult decât îi era plapuma! Cea mijlocie crescuse și ea în grad și în funcție dar începuse să fie refuzată din ce în ce mai des de iubiții ei de taină, nu pentru că nu mai era frumoasă, ci pentru că la nivelul la care ajunsese nu prea mai erau heterosexuali. De aceea a hotărât să devină bărbat… și îi penetra ea! … Cea mezină după 20 de ani de răsfăț din partea soțului (acum căzut la pat grav bolnav) trebuia să preia toate atribuțiunile gospodărești ceea ce o țineau trează de dimineața până seara târziu! Când începea rugăciunea! Pentru bărbatul ei pe care acum îl iubea foarte mult și pentru surioarele ei care o luase amândouă pe  arătură! Mult! Se ruga ca să le lumineze Dumnezeu și s-o ia din nou spre calea cea bună  cum au fost educate toate trei! Acatiste la vreo 9 călugări de la 9 biserici diferite, milostenie, rugîciuni serioase în toată familia. Și Dumnezeu a lucrat așa – cea mijlocie a ajuns la un spital de nebuni unde a cunoscut un miner de 2 metri înălțime care i-a scos schimbarea de sex din cap și care a iubit-o până s-a făcut sănătoasă! Cea mare a ajuns la pușcărie pentru complicitate în diverse fraude pentru 14 ani dar pentru bună purtare, colaborare cu instituțiile statului și 5 cărți scrise scapă după 7 ani! Apoi se căsătorește cu un Preot! Și se curăță și se mântuiește tot neamul.

Cea mezină, după un an istovitor, revine la traiul de huzur cu care a fost învățată de la început! Bărbatul nu a fost nici o secundă bolnav, a încercat-o doar, să vadă dacă îl părăsește la greu! A trecut testul cu brio și acum urmează din nou raiul!  Happy end or what?!

PS: Știți că pop-art-ul de azi este, de fapt, despre ALEGERILE de anul acesta – 2024!

PS 2: Știu sigur că cititorii mei nu sunt niște maimuțe spălate pe creier și vor vota pentru România, chiar dacă singura variantă viabilă nu e trecută pe buletinul de vot!

(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)

Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!

Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art).

De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!

De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!

Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe  Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!

Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.

… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?

Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI!  Amin!

Comments

comments