Un Mărțișor De Fată (A Trinket Girl) by Remus CERNAT (92)
Exclusivitate
“Într-o zi de primăvară/Mă plimbam pe-o ulicioară/Văd o vrabie cum zboară/Din cioc i-a scăpat o sfoară/Duc sfoara cu rămurele/La cuibul de păsărele/ Lângă cuib o domnișoară/ Cânta frumos la vioară/Ștrengar spun Privighetoare!/Și-i pun la ureche-o floare/Pare că se înfioară/Și cu o privire clară/Zâmbind cere-o țigară/ Doaamnee, ce frumos era să fie-afară…!”
Poveste veselă de primăvară cu o consistență ușoară dar o morală recrudescentă care se citește dimineața la ceai bucurându-te de soare, briză, florile de cireș, inspirând aerul proaspăt iar pe expirație spunând Viața E Frumoasă mângâind îngăduitor bustul lui Eminescu care spunea Totuși Este Trist În Lume…(trebuie să aveți un bust de-al lui Eminescu în casă că altfel toată povestea nu mai are nici un rost…cultura românească nu mai are nici un rost!)
Cică odată erau doi prieteni la cataramă, din copilărie, amândoi frumoși și viguroși, origine sănătoasă, copii de țărani dintr-o zonă minieră cu educație duhovnicească, nelipsiți duminica de la Biserică, amândoi înzestrați cu simțul dreptății, întotdeauna îi salvau de la bătaie pe colegii de școală mai firavi sau mai fricoși, întotdeauna ajutau un bătrân la nevoie. Totuși, ca să facem o diferențiere, unul era un pic mai frumos ca celălalt și mai vorbăreț, mai tupeist, iar celălalt mai timid. De aceea, vorbărețul avea mai mult succes la fete, avea și timidul dar când apărea câte o frumușică nouă în scoală prima dată îl remarca pe tupeist. Așa sunt fetele la început, pentru că se maturizează mai repede și vor acțiune, nu au răbdare cu cei timizi. După aia văd ele…
Și uite-așa timpul trecea, florile înflorea, fetele se dezvolta (licență poetică!) iar vorbărețul nostru dăduse iama în frumoasele comunei și satelor din împrejurimi și nu se mai sătura.Timidului se întâmpla să-i mai placă și lui vreo fetică mai liniștită ,mai cumințică la vreun bal și cum se pregătea s-o abordeze mai serios în scurt timp afla că deja fusese prietenul lui pe acolo…și renunța sau nu renunța dar scotea din meniu gândurile serioase de viitor…
Până când a venit de la capitală un director nou în școală, evident retrogradat cine știe ce matrapazlâcuri o fi făcut pe acolo. A venit cu o soție și o fiică impecabile amândouă că nu știai de care să te apuci mai întâi! Rumoare pe coridoarele liceului, directorul și soția lui amândoi predau istorie și limba română, fiica lor strălucea la toate materiile, se împrietenea repede cu toate fetele, curând devenea cea mai populară și mai dorită de băieți…
Populară în special pentru că știa cum să-i îmblânzească pe răii din curtea școlii apoi îi refuza elegant sau amuzant…că se fâstâceau toți prin preajma ei. Râdeau în hohote colegele ei de clasă când le povestea cum făcea băieții ăia duri să plângă, sau să se ia la bătaie pentru ea sau să-i cumpere tot felul de cadouri pe care le donau împreună copiilor de la orfelinat.
Cei doi prieteni, frații brother, sau mai bine haideți să le dăm niște nume, tupeistul e Giorgi (de la Giorgi Cluni) iar timidu e Bred (de la Bred Pit…sau mai degrabă de la pâine că bred în engleză e pâine, că Bred era pâinea Lui Dumnezeu!). Nu merge …
Povestea e românească, personajele trebuie să fie așijderea. Mergem pe Nelu, Mihai și Vera…
Așadar, Nelu îi spune lui Mihai: Mihăiță precum vezi Verușca asta îi cam pune cu botu pe labe pe toți, curviștină de la oraș, unsă cu toate alifiile, nu prea avem șanse, așa că hai s-o ignorăm. Iar Mihai a zis: Așa facem Nelule dar dacă totuși, prin cine știe ce împrejurare ajungem să ne împrietenim cu ea lasă-mi-o mie, tu oricum ai destule și oricum nu-ți pasă. Bine, Frate, așa facem.
Erau toți în ultimul an de liceu dar nu erau în aceeași clasă, se întâlneau însă cu fata la orele de sport, muzică și laboratoarele de biologie. La ora de muzică Vera cânta niște balade de dragoste privindu-i pe cei doi, ei cu ochii prin caiete superpreocupați, la orele de sport echipa lui Nelu și Mihai întotdeauna câștiga, Vera le făcea mereu galerie, ei nici nu observau, se prefăceau că sunt chemați în altă parte.
Trucul dădea roade căci la un laborator de biologie Vera a venit peste ei și le-a spus: Măi porumbeilor cât vă mai ascundeți voi aici în colțul ăsta retras? Ori aveți o relație împreună, ori vreți să mâncați pe furiș broasca, ori mă considerați o ființă îngrozitoare de mă evitați amândoi tot timpul? Nu, scumpă Vera, avem o părere excelentă despre tine, dar am auzit că faci băieții să plângă, iar noi avem o sensibilitate la ochi și nu ne permitem să plângem, noi nici ceapa n-o tăiem, o punem întreagă în ciorbă! Și eu care credeam că sărutați broasca să se transforme în prințesă, ei bine asta e tot ce primiți azi, pe mine! Nu vreau decât să fim prieteni, am auzit că voi sunteți justițiarii școlii și singurii cu bun simț, aș fi bucuroasă să vă am prin preajmă. Bine acceptăm dacă nu ne abuzezi sexual, noi nu o să facem dragoste cu nevestele noastre decât după căsătorie!…
Și tot așa din glumă în glumă s-au împrietenit, apoi au devenit nedespărțiți, și pentru că îi plăcea foarte mult pe amândoi nu s-a culcat cu nici unul, deși glumeau adesea pe tema trioletului promis…Fată cu scrupule le respecta prea mult prietenia lor din copilărie. Apoi studiile, viața i-a împrăștiat prin țară, Vera s-a făcut artistă de cabaret, Nelu tupeistul afaceri și politică, Mihai Timidul foarte mulțumit de viața la țară a hotărât să rămână prin preajmă cu agricultura și munca în mină.
După o absență de 40 de ani timp în care au ținut legătura în mod sporadic doar prin telefon, cei trei se reîntâlnesc la un pahar de vin fiert.
Nelu, de nerecunoscut, a povestit cum a făcut el bani din construcții și utilaje mari de trasport apoi cum s-a lăcomit și a vrut să facă și mai mulți bani și a intrat în politică, șpăgi, contracte oneroase cu statul, pușcărie, boli, operații pe coloană, părăsit de trei neveste, trei pensii alimentare, cocârjit, adus de spate, din Ionel cel frumos acum o umbră!
Mihăiță a luat singura fată cuminte din sat care i-a făcut 3 copii, toți aranjați la casele lor, după care s-a prăpădit într-un accident, și-acum văduv încă în putere, luminos, crește animale, viță de vie și, din când în când, mai intră în mină.
Vera, trecută dar încă frumoasă, deseori aproape măritată, amantă cu mari perspective, totdeauna păcălită, a văzut lumea cu dansul și muzica, dar nu i-a folosit la nimic, îi pare rău că nu a ascultat de mama ei care îi spunea: Vrei să fii cu adevărat fericită? Mărită-te cu un bărbat ca Mihai! Vrei senzații tari, desfrânare și o viață plină de nopți albe ia-l pe Ion! Recunoaște că prima dată l-a dorit pe Ion, dar cu timpul s-a îndrăgostit de Mihai, dar n-a spus.Un miner vrednic, un invalid bogat și o artistă rulată, cugete, regrete, suspinuri…
PS: De ce am ales numele acestea? Pentru analogii…Toți am vrea să fim Mihai Eminescu, să avem versul lui, imaginația lui, curajul lui, sufletul lui desăvârșit de român ortodox! Toți am avut un prieten adevărat ca Ion Creangă sau un prieten trădător ca Ion Luca Caragiale (unul dintre cei 5 semnatari ai petiției pentru interzicerea lui Eminescu și scoaterea lui pe linie moartă!!!). Toți am avut o Veronica pe sistemul citește și dă mai departe, după care ne-am îndrăgostit nebunește de ea…
PS 2: Temă pentru acasă: În POPArt-ul de azi Vera și-a ridicat din greșeală rochia gen Marilin Monroe la metrou? Pentru cine? Pentru Mihăiță sau pentru Neluțu?
PS 3: Avea dreptate Eminescu…?
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art).
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
