Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, un secol de devotament pentru public
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a marcat 100 de ani de activitate neîntreruptă printr-un eveniment dublu: dezvelirea unei plăci memorial pe clădirea în care, în 11 ianuarie 1919, se semna actul constitutiv al primei organizații de breaslă din România reîntregită și o festivitate care a avut loc la Casa Capșa, unde s-au reunit patroni de presă, foști președinți ai organizației, reprezentanți de frunte ai mass-media, jurnaliști din toate domeniile presei.
Preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, a transmis ziariştilor prezenţi – printre care Octavian Andronic, Horia Alexandrescu, Ştefan Mitroi, Sorin Roşca Stănescu, Alexandru Mironov, Dumitru Graur, Corneliu Vlad, Sergiu Andon, Carol Roman, Dan Constantin, Neagu Udroiu, directorul general al AGERPRES Claudia Nicolae si Adrian Ursu, Ándreea Cretulescu, Val Valcu, Bogdan Ficeac, Dragos Seuleanu, Ioan M. Ionita, MIron Manega etc – să considere evenimentul aniversar „un semn de colaborare şi frăţietate”.
„Nu se poate fără presă şi nu se va putea fără presă. Lansăm acest apel de a fi pe cât posibil împreună. Putem să ne cunoaştem, putem să ne transmitem idei, stări, sentimente şi cred că lumea va fi mai bună dacă va înţelege că oamenii din presă, peste proiectele pe care le au în cadrul trusturilor – care pot să aibă conotaţie politică, economică socială -, se pot întâlni ca oameni înţelepţi ai acestei naţiuni. Să sperăm că toţi lucrătorii din presă vor tinde să fie asemenea oameni pricepuţi, destoinici în a percepe fenomenul naţional pe care trebuie să-l servească. Sper într-o presă care să aducă, într-adevăr, servicii comunităţi noastre”, a spus Doru Dinu Glăvan.
„Domeniul jurnalisticii reprezintă cultură şi creaţie. Şi am scris cu asupra de măsură. Dumneavoastră reprezentaţi această cultură. Nu se poate scrie istoria României moderne fără istoria presei. Şi nu se poate scrie, chiar pentru perioada comunistă, nu se poate scrie ceva despre acel moment al liberalismului din epoca totalitară, fără presa culturală, care era de cel mai mare nivel. Eu, ca istoric, vă spun că reprezentaţi o parte de istorie, de istorie contemporană şi este suficient acest lucru ca să fiţi consideraţi o breaslă de cel mai înalt respect”, a spus acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române.
Acad. Eugen Simion a atras atenţia asupra responsabilităţii jurnalistului într-o lume în care gazeta pe hârtie moare.„Asist cu mare tristeţe la agonia gazetelor de hârtie, sau pe hârtie. E un gen care moare, ceea ce mă umple de multă tristeţe. (…) Când pronunţi cuvântul naţiune astăzi, imediat eşti băgat într-o anumită categorie. Nu trebuie să vă speriaţi. Nu e adevărat. Noi trebuie să fim nişte români europeni”, a reiterat Simion.
Gazetarul şi scriitorul Ştefan Mitroi, fost preşedinte al Uniunii, a deplâns faptul că „presa românească a început să semene cu clasa politică”.
„Am mai spus-o. Politicienii sunt aleşi odată la patru ani. Dumneavoastră sunteţi aleşi în fiecare zi. S-ar putea ca mâine să nu mai cumpere ziarul, să nu se mai uite la emisiunea de televiziune. E o meserie dificilă. Eu am doi băieţi. (…) Dacă ar fi din nou copii, eu nu le-aş spune să se facă ziarişti. Este o meserie foarte, foarte dificilă. Este greu să trăieşti din ea, uşor să mori din ea şi de multe ori ca să fii un bun ziarist trebuie să fii un om rău. Eu, d-aia, cred că n-am fost – social-politic vorbind – un ziarist bun sau foarte bun, pentru că mă străduiesc să fiu un om bun”, a spus Ștefan Mitroi.
Horia Alexandrescu, la rândul său fost preşedinte al UZPR, a evidenţiat faptul că „autorităţile române au uitat complet de ziarişti”.„Cred că momentul ăsta ar trebui să dea de gândit inclusiv autorităţilor române, care au uitat complet de ziarişti, au uitat complet de presă, au uitat de drepturile pe care ar trebui să le avem şi de interesul pe care ei ar trebui să-l aibă pentru noi, pentru media, pentru cea de-a patra putere în stat, care ar trebui să fim şi nu mai suntem. Pentru că, din păcate, după câţiva ani care au urmat din Decembrie ’89, presa nu a mai fost condusă de jurnalişti, a fost condusă de patronate, care au interese politice, economice pe care trebuie să le cunoaştem, să le recunoaştem şi în multe cazuri să le şi acceptăm”, a spus Alexandrescu.
În opinia acestuia, momentul aniversar al UZPR ar trebui să reprezinte pentru presa română „un moment de verticalitate, de regăsire a valorilor pe care le-a slujit şi care, din păcate, la ora asta sunt prăbuşite în mare măsură, pentru că trăim şi în presa română şi internaţională, epoca vremea fake news-ului”.
„Această aniversare îndeamnă în primul rând la o reflecţie asupra condiţiei ziaristului astăzi şi asupra posibilităţilor sale de a rămâne independent şi onest faţă de meserie din două puncte de vedere. În primul rând, este o revoluţie tehnologică extraordinară, căreia trebuie să i te adaptezi şi din punct al filosofiei de realizare a produsului de presă. Şi, în al doilea rând, este vorba de presiunile exercitate asupra mass-media nu numai de către politicieni şi de către cercurile de afaceri, dar şi de toate sfidările care se numesc mai nou hibride în viaţa contemporană. Categoria de ziarişti a ajuns una foarte vulnerabilă, inclusiv din cauza concurenţei cu alte mijloace de comunicare inter-umană: internetul cu toate formele lui de socializare şi de comunicare”, a declarat ziaristul Corneliu Vlad.
Pentru Octavian Andronic, evenimentul s-a constituit „într-un moment unic, cel puţin în istoria presei din ultimi 30 de ani”, fiind „pentru prima dată când jurnaliştii vorbesc printr-o singură instituţie care să-i reprezinte, în actuala sa organizare breasla jurnalistică putând să progreseze în continuare”, în timp ce pentru Sorin Roşca Stănescu aniversarea a marcat semnul de existenţă al ziariştilor şi al renaşterii într-o altă formă, într-un moment de schimbare a presei cu o rapiditate mai mare decât restul societăţii.