Vacanță în Sicilia: Caltagirone (Exclusivitate)

O întâlnire fericită “de piatră”, granit și marmură a civilizațiilor mediteraneene, Caltagirone are aspectul unui oraș monumental. Este situat în regiunea Calatino Sud Simeto, la 600 de metri deasupra mării și construit pe trei coline verzi.

În ambianța unei naturi  dăruite cu generozitate de grația divină, Sicilia, ca toată Italia, este împânzită de artă.

Insula Sicilia este scăldată la vest de apele albastre ale Mediteranei, și la est de apa verde a Mării Ionice. Peisajul este dominat de Muntele Etna, unul dintre cei mai activi vulcani din lume.

Să vizitezi Sicilia seamănă cu o călătorie în timp. O țară unde fiecare piatră, fiecare casă, stradă, biserică, sunt mărturia unei istorii antice, construită cu pasiune, vitalitate, cu bucuria de a trăi.

Situri arheologice care sfidează trecerea secolelor, palate cu o arhitectură medievală, renascentistă, barocă, biserici, temple, statui, teatre, muzee, incluse majoritatea în patrimoniul mondial al umanității, UNESCO.

Il vero atto di scoperta non consiste nel trovare nuove terre, ma nel guardare con occhi nuovi” (Marcel Proust).

București, Otopeni – Catania Fontanarossa, 2 ore, un zbor lin într-o dimineață superbă de iulie, luminoasă, răcoroasă. Din Catania, luăm autobuzul spre Caltagirone.

(…) Autobuzul pleacă spre Caltagirone, șoseaua impecabilă! Privim cu ochi lacomi un peisaj de o varietate extraordinară: grădini imense de portocali, culturi de smochini, măslini, viță de vie, câmpuri de grâu, păduri cu o vegetație luxuriantă (eucalypt, stejar, mirt, orhidee sălbatice). Înaintăm lent…

În față, apar colinele înverzite, parcă născându-se una din alta. Mergem spre vest, tăcuți, respirăm profund aerul aromat, mediteraneean, pentru a reține amintirile. Pe neașteptate, clădirile albe ale orașului-cetate apar pe o colină înverzită – Caltagirone, orașul cu formă de soare, cu raze…

Partea nordică a orașului se întinde pe o colină, astfel că străzile sunt legate între ele cu scări, din loc în loc. Dar Centrul Vechi, Centro storico, e dominat de Villa Comunale și Fontana del Camilliani, umbrite de palmieri.

Leandri uriași, galbeni, portocalii, roșii sau roz pal, copaci parfumați, umbroși, au format o pădure colorată în centrul orașului, una dintre cele mai frumoase parcuri din lume. Locuitorii și vizitatorii, relaxați, dormitează pe terase.

Timpul a încremenit, in illo tempore! Impozanta Chiesa di San Pietro, înconjurată de clădiri albe, strălucește în lumina puternică a Sudului tronând străzi, dispuse în formă de raze.

În Centrul Nou, Città nuova, se află Universitatea, pe Via degli Studi, Museo della Ceramica, clădiri istorice cu “Balconata Ventimiglia”, Chiesa di S. Bonaventura și cunoscutul turn cu două campanile…

Arabii au fost cei care au dat numele „Caltagirone”, Kalat al Giarun. al-ḡīrāni (etimologic, cu semnificații multiple, între care „castello delle grotte”).

“L’arte non riproduce ciò che è visibile, ma rende visibile ciò che non sempre lo è.” (Paul Klee)

Numele „Caltagirone” e legat de arta ceramicii, transmisă din generație în generație, prin obiecte în culori și forme fără egal, originale, inconfundabile icoane ale spiritului local.

Prelucrarea argilei exprimă, din timpuri vechi, o pasiune pentru lucruri frumoase, impulsul creativității, raportat la culoare, alb, albastru-cobalt, verde-ramina, aramă și întunecatul mangan.

Anticul burg bizantin a introdus tehnologia inovatoare a prelucrării argilei. Și după arabi, alții au transmis localnicilor această pasiune a formelor și culorilor, genovezii, normanzii, aragonezii, spaniolii…

Nu poți descrie Caltagirone, fără să amintești de unica Scala Maria Ss. del Monte. Prin această scară uriașă se definește scenografia urbanistică a centrului istoric, la a cărui reconstrucție, urmată cutremurului distrugător din 1693, au contribuit arhitecții Gagliardi, Battaglia, Bonaiuto.

Una dintre atracțiile speciale ale orașului, Scala di Santa Maria del Monte, se observă, din depărtare, ca o acvilă gigantică, cu aripi mari, desfășurate, după mărturia istoricilor locali, reconstituind o imensă „spina dorsale” care vrea să sprijine întregul oraș – un exemplu unic de imaginație siciliană.

De altfel, aquila, reprezentată în piatră sau în ceramică este simbolul orașului care încerca, prin lupte sângeroase, să își învingă cuceritorii arabi. Un simbol al libertății!

Scara”. Realizată în 1606, sub proiectul arhitectului regiunii, Giuseppe Giacalone, ca o primă stradă cu o puternică înclinare, apoi cu trepte succesive, întrerupte de piațete, ca, după diferite amenajări, să devină o unică și grandioasă rampă.

La mijlocul anilor 1900, după alte restaurări, devine o scară imensă, cu 142 de trepte. Scările au fost pavate cu ceramică în culori policrome, reprezentând modele ceramice de influență arabă ale anilor 1800.

În a treia duminică din luna mai, și prima duminică din iunie, „Scara” devine „La Scala INFIORATA” (înflorită), ca adorație față de Vergine Maria.

Mii de vase cu plante și flori de diverse forme și culori formează un unic și grandios desen în onoarea Madonnei di Conadomini, patroana celei mai vechi biserici, aflată în vârful scării, a cărei sărbătoare e legată, în folclor, cu un tradițional cortegiu numit A’rusedda (plantă sălbatică din vecinătatea pădurii San Pietro, recoltată de locuitori și adusă în dar Madonnei).

Astfel, La Scala Infiorata devine un imn închinat Madonnei di Conadomini, în amintirea căreia tronează la chiesa Santa Maria del Monte…

„Scara” devine ILLUMINATA, în seara zilei de 24 spre 25 iulie, cu ocazia sărbătorii Sf. Patron S. Giacomo.

Un desen minunat îl formează micile recipiente de teracotă, dotate cu fitile, care, la momentul oportun, sunt umplute cu ulei de măsline. În dimineața de 23 iulie, „Scara” oferă vizitatorilor curioși să ocupe un loc privilegiat, un desen minunat, așteptând ora la care o lumină strălucitoare se aprinde în miile de cupe. În întunericul nopții, aceste lămpi au un crescendo de lumini, făcând noaptea magică.

În aceeași noapte, între 24 și 25 iulie, lucrătorii reușesc să repoziționeze cupele, pentru a recrea un nou desen de lumini, pentru noaptea următoare. Desenele sunt inspirate din istoria orașului și a Sfântului Giacomo, patronul său.

„Scara” va fi din nou iluminată în seara lui 14-15 august, cu ocazia Sărbătorii Sfintei Maria SS. del Ponte. Biserica cu numele sfintei se află în vârful colinei. Un spectacol sfânt de lumină și culoare oferă o seară unică, luminițele luând acum formă de stele, de turnuri sau imagini fantastice.

(…) O ultimă seară la Santa Maria del Monte. Urcăm cele 142 de scări…Am rămas până târziu, când umbrele serii au învăluit colina. Începeau să răsară stelele pe cerul întunecat…

În jos, Caltagirone, luminat în culori naturale de un galben palid, părea aproape pustiu. Neonul este interzis, ceea ce îi dă orașului o eleganță stilizată.

Trecuse de miezul nopții și un vânticel cald ne mângâia fețele. Clădiri albe, cu arhitectura lor dantelată se întindeau departe, la orizont, acolo unde privirile noastre nu mai puteau cuprinde decât umbre întunecate.

Un amănunt care m-a marcat în Caltagirone: invazia rândunelelor. Zburau peste tot, prietenoase, gălăgioase, elegante, aproape ni se așezau pe umeri. Aduceau cu ele mirosul mării. Zburau sute de rândunele în jurul oamenilor, apoi se înălțau în văzduh ca niște săgeți albastre…Ne dominau.

A doua zi, trebuia să zburăm și noi spre orizonturi fatale, am vrut să spun, „natale”.

Ionela Popescu, profesor de limba italiană

 

Viitorilor studenți ai orașelor zidite din cuvinteHAI  LA  HYPERION !  Hyperion, Litere și Limbi Străine

Hyperion Litere și Limbi Străine

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.