Viața și fericirea noastră (75)
Și din nou împreună, tati, după zilele de caniculă de la malul mării, din stațiunea Mamaia, cândva Perla Mării Negre, unde m-am distrat de minune cu prietenele și prietenii mei.
Tati, de ce, în mod repetat, atunci când am câte o inițiativă, invariabil sunt sfătuită să am răbdare, că dacă e să se întâmple ceva, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla?
Draga mea, atunci când ai răbdare, se pot întâmpla penntru tine lucruri minunate. Să știi că atunci când lupți constant pentru ceva ce-ți dorești cu adevărat, vei primi uneori chiar mai mult decât ce ai visat.
Și, ca să fiu mai explicit, eu, tatăl tău, sunt un bun exemplu pentru tine.
La vârsta de 30 de ani am pierdut tot, chiar și viața, dar și confiscarea totală a averii fiind condamnat politic de două la moarte pentru complot în vederea trădării, subminării și sabotării societății comuniste din Republica Socialistă România.
Ia gândește-te, Rebecca, ce înseamnă:
Să ai 30 de ani și să te aștepți ca,
Dintr-o clipă în alta, să se deschidă o ușă,
Care pentru tine nu înseamnă ”afară”,
Ci ”dincolo”,
Adică dincolo de marginea propriei tale existențe,
Dincolo de propria-ți viață….
Cum să aștepți un asemenea moment?
Unde să găsești tăria de a rezista?
Unde să cauți împăcarea, cui să te mărturisești?
Ca să nu mai vorbesc de visele ce ți-au fost spulberate,
De dragostea care, la vârsta când trebuie împărtășită,
Îți rămâne aproape întreagă, urmând să pleci cu ea cu tot,
În moarte.
Poți oare să-ți imaginezi ce înseamnă să stai 5 ani în închisorile terorii și exterminării comuniste cu lanțuri de 28 kg. la mâini și picioare, dintre care 2 (doi) ani am trăit alături de alți 10 condamnați la moarte pentru crime oribile, premeditate, timp în care eu am fost dus de două ori în fața plutonului de execuție, iar toți ceilalți au fost executați!
Am stat alți doi ani singur într-o celulă de 2×4 m.p. și 7 metriînălțime! O fi ușor???
Dar am avut răbdare și putere să rezist până în ziua de 22 decembrie 1989, când am fost eliberat de armată din închisoarea Aiud și adus în prima conducere a statului democrat ca Președinte al Comisiei legislative, juridice și drepturile omului, al 4-lea om ca putere în stat, după Ion Iliescu, Dumitru Mazilu și Petre Roman. Primele legi emise au fost, oarecum, creația mea.
M-a ajutat Bunul Dumnezeu să trec peste această mare cumpănă și să pot să ajung ce am ajuns. Ori, crede-mă iubita tatii, din marele trădător, hulitul și inamicul nr.1 al României comunisto-securiste, să ajung să fac parte din prima conducere a noului stat din România, a fost o schimbare uriașă, incredibilă, pe care nici nu am realizat cum a fost posibilă!
Nici în cele mai frumoase vise ale vieții mele de condamnat la 25 de ani închisoare, cu lanțuri la mâni și picioare, nu puteam să gândesc că viața mi se poate schimba într-o clipă.
Numai răbdarea, speranța, dar și faptul că nu am renunțat nicio clipă să cred în destinul meu și soartă, mi-au adus succesul. Să poți deschide granițele unui stat totalitar, să legalizezi avorturile, să schimbi Constituția unei țări – desigur, nu singur, chiar nu este orice!
Dar să știi, fata mea, că nerăbdarea e caracteristică tuturor celor de vârsta ta. Nici eu când eram tânăr nu am prea avut răbdare.
Faptul că am reușit să ajung cel mai tânăr Comandant de cursă lungă din lume, la numai 26 de ani, spune tot!
Însă faptul că mai bine de 12 ani mi-am petrecut viața mai mult pe mare, m-a ajutat – vrând-nevrând – să învăț și să înțeleg cu adevărat ce înseamnă RĂBDAREA!
Închipuieți că plecam cu vaporul din Portul Constanța cu destinația Portul Londra, pe Tamisa, drum care era estimat la 14 zile, ceea ce ar fi fost ideal dacă ar fi fost ideal dacă vremea ar fi fost constant bună și marea liniștită.
Dar dacă în acest drum se iscau furtuni pe mările prin care treceam, începând cu Marea Neagră, continuând cu mările Marmara, Egee, Mediterană, apoi Oceanul Atlantic și Golful Biscaya, recunoscut ca un loc al marilor dezastre maritime, călătoria putea să dureze chiar și o lună, timp în care, dacă nu aș fi avut răbdare și speranță, sigur aș fi eșuat în viața mea de marinar și azi eram o amintire.
O vorbă din bătrâni spune că pentru orice dorință, dacă vrei să reușești, este nevoie de răbdare și tutun!
Cum nu am fumat niciodată (și mi-a fost foarte bine fără gudronul din țigări, ceea ce ți-aș recomanda și ție), am rămas cu răbdarea care, într-adevăr, mi-a adus satisfacții nebănuite și bucurii cu adevărat minunate.
În încheiere, să știi fata mea, că atâta timp cât vom avea amintiri, ziua de IERI rămâne vie. Și atâta timp cât vom avea răbdare și speranță, ziua de MÂINE asteaptă la rând!! (va urma)
Lord Sir Florentin SCALEȚCHI
Prof.univ.dr