Amintirea unui prieten…

Era ceva obișnuit ca înainte de 12 martie să primesc un telefon de la Ion sau de la devotata sa soție, Teodora, prin care să fiu invitat la o agapă amicală la bunul nostru Marin Mândrilă, la Hotelul Mari Vila. Nu pot crede nici acum că acest telefon nu va mai veni niciodată… De Ion Marin mă leagă o amiciție veche și trainică, în primul rînd profesională: am scris și scriu și acum la ziarul ”lui”, pentru că al lui va fi mereu, ”Ultima oră”. În biroul directorial am pus la cale împreună toate galele de acordare a tradiționalelor premii ale ziarului, adevărate sărbători ale spiritului, găzduite pe rînd de Cercul Militar Național, hotelurile Caro și Mari Vila, pe podium urcînd toate celebritățile României. Am fost alături de el la toate lansările sale de carte, inclusiv la Slobozia, în capitala Ialomiței sale dragi, al cărei Cetățean de onoare a fost. Nu întîmplător a organizat acolo și un Top 10 al oamenilor de afaceri din județ, pe care-i cunoștea mai bine ca oricine. Aceasta este, cum spuneam, latura profesională, dar cum aș putea uita vizitele la căsuța lui de la Bucu, unde masa era acoperită doar cu produse bio, multe din producție proprie? Iar cînd am fost împreună cu el la gimnaziul din comună, am retrăit alături de emoționații elevi anii cei mai frumoși ai vieții mele, cînd eu însumi priveam tulburat oaspeții de onoare care ne vizitau liceul. Pentru toate aceste clipe minunate, de neuitat, îți mulțumesc, dragă Ion Marin și sînt îndurerat că nu vom mai fi niciodată împreună de ziua ta: îmi e tare dor de zîmbetul tău…

 

   Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.