Dor de TATA JEAN…
E greu să exprimi prin cuvinte ceea ce simți când un om drag nu îți mai e alături…
E greu să așterni pe hârtie niște rânduri, litere, semne de punctuație, cuvinte, propoziții, fraze șamd lipsite unora dintre semenii noștri de orice noimă, sens și mai ales sentiment. Căci, trebuie să o recunoaștem deschis: cuvântul scris poate fi interpretat în orice mod atât timp cât cititorul nu simte ceea ce autorul dorește să-i transmită…
Și totuşi…
A trecut un an. Un an de la dispariția MENTORULUI nostru: TATA JEAN. Da, TATA pentru că știut părintește cum să ne îndrume în această degringoladă totală, cel puțin în ultimul deceniu, a presei românești. Am auzit de la unii, de la alții că era și mânios uneori, că era adeseori si mai dur. Dar nu cu noi, cu ”copiii” lui de la online către care și-a canalizat toată energia lui pozitivă mai ales după ce cotidianul pe atunci Ultima Oră a ieșit, asemeni altor zeci de publicaţii, din sfera printului.
TATA JEAN ne-a învățat cum să discernem binele de rău și, mai ales, cum să împăcăm capra cu varza și cu lupul astfel încât să existe armonie și echilibru. A fost un om de stânga care a crezut în ideile socialiștilor. Dar nu a făcut din acest crez al lui o religie ce trebuie inoculată fanatic și în conținutul editorialistic. A știut să jongleze prin meandrele politicii originale românești de după 1989 și asta s-a văzut în ideile promovate de-a lungul anilor în paginile Ultima Oră. Căci pentru TATA JEAN, dincolo de orice prietenie, mai presus de orice conta ADEVĂRUL. A fost unul dintre militanții respectării celebrului articol 16 din Constituție, atât de înjosit de clasa politică actuală, privind egalitatea în drepturi.
Dezamăgirea i se citea tot mai des pe chip în ultimele luni de dinainte de retragerea sa din lumina reflectoarelor. Trist sau mai bine zis conștient că lucrurile, în ceea ce privește bunul mers al țării spre o dezvoltare normală, sunt simple iluzii. S-a retras lăsându-ne pe noi, ăștia mai mici și mai incisivi să ne luptăm cu SISTEMUL. Un sistem pervers anacronic în raport cu dorințele și așteptările majorității tăcute, din păcate, a românilor. Un BINOM sau cum vreți domniile voastre să îl caracterizați în care sunt prinși deopotrivă atât întreg spectrul politic românesc pe de o parte cât și serviciile mai mult sau mai puțin militarizate pe de altă parte.
În acești ani fără TATA JEAN, Ultima Oră s-a delimitat de zona politicului și a perfidelor jocuri din sfera justiției. Pentru că, după cum ne-a învățat MENTORUL nostru, ca profesioniști, trebuie să spunem, pe cât posibil, ADEVĂRUL și numai ADEVĂRUL și să nu devenim partizanii unor anumite grupuri de interese. Că își mai fac loc, în anumite secțiuni ale ziarului Ultima Oră, un anumit tip de informații ce pot fi ușor catalogate și etichetate într-un anume fel de ”specialiștii” școliți de către tembeliziunile de ”succes” ale României, e ca urmare a respectării dreptului la libera exprimare al cetățeanului în limitele bunului simț.
În fine…
Am zis-o mai sus: totul e interpretabil și extrem de greu reușești cu adevărat, oricât de expert te-ai crede, să discerni dincolo de simplele cuvinte aruncate pe o hârtie. De aceea mă voi opri aici reiterând ceea ce am declarat la dispariția (cuvântul moarte sună extrem de sec și insensibil) MENTORULUI ION MARIN: misiunea Ultima Oră continuă și va continua. Indiferent de cine va fi la timonă un aspect e clar: dorința lui (fie-ne permisă această eroare gramaticală) TATA JEAN în ceea ce privește relatarea ADEVĂRULUI (din nou precizez că unii vor susține o cu totul altă versiune a faptelor prezentate și e dreptul lor de a crede) va fi literă de lege pentru echipa Ultima Oră.
Pentru că TATA JEAN ne-a învățat că NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE!
