Când umanitatea este mai presus de politică. Eroi care au salvat „adversari”
Oricât ar fi de greu de imaginat, au existat, de-a lungul istoriei omenirii, cazuri în care, în ciuda conflictului, unii oameni și-au salvat „adversarii”, demonstrând astfel că umanitatea nu poate fi învinsă, structural, de niciun conflict, oricât de sângeros.
Un deceniu după masacrul de la Srebrenica, „New York Times” descoperea povestea unui soldat sârb rămas anonim căruia i se ordonase să separe bărbaţii vârstnici dintr-un grup de femei musulmane, pentru o execuţie ulterioară.
Găsind printre aceşti refugiaţi doi foşti vecini care îl trataseră bine pe vremea când era copil, a ignorat ordinul direct al ofiţerului şi le-a permis să stea în grup, salvându-le viața în acest fel. Şi nu a fost singurul caz de umanitate în lungul şir de violenţe care au marcat războiul din fosta Iugoslavie.
În oraşul Brcko, un ofiţer de poliţie sârb, poreclit „Pero”, a salvat o familie de musulmani falsificându-le actele de identitate. În lumea întreagă a devenit un exemplu povestea lui Srdjan Aleksic, soldat în armata sârbilor bosniaci, care şi-a pierdut viaţa (avea doar 20 de ani!) apărându-l pe prietenul musulman Alen Glavovic.
În onoarea acestei jertfe memorabile, străzi bulevarde din Bosnia, Muntenegru sau Serbia poartă numele lui Aleksic. Pe piatra sa funerară se poate citi: „ A pierit făcându-şi datoria de fiinţă umană”.
Unul dintre cei mai proeminenţi luptători împotriva apartheidului a fost Frederik van Zyl Slabbert. Fiu al unor conservatori promotori ai menţinerii segregării, a devenit unul dintre cei mai fervenţi critici ai guvernului, a demisionat în semn de protest faţă de atitudinea vizavi de persoanele de culoare, iar acţiunile sale au făcut să fie perceput ca un trădător de către cei aflaţi la putere în ţara sa.
Nu a fost singurul alb care a sprijinit lupta din Africa de Sud. De pildă, Bram Fischer l-a apărat în proces pe Nelson Mandela şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru activitatea sa antiapartheid.
În dreptul gherilelor FARC, din Columbia, un mic grup de luptători a decis să cureţe ţara de dispozitivele explozive pe care chiar gruparea le montase peste tot. Fără hărţi, foştii rebeli intrau pe terenurile unde ştiau că au fost plantate minele şi înlăturau bucată cu bucată, personal, bombele artizanale.
Foarte cunoscută din perspectiva luptei împotriva violenţelor propriului stat este povestea lui Oskar Schindler, un nazist fervent care în 1935 îi spiona pe cehoslovaci pentru Berlin şi care a devenit doar câţiva ani mai târziu un salvator al evreilor şi un luptător împotriva maşinii de război germane.
Dar Schindler este cazul reprezentativ pentru germanii Sudeten care au derulat o aprigă propagandă împotriva celui de-al treilea Reich. 
În timp ce majoritatea Sudeten (germani care trăiau în Cehoslovacia) îl aclamau pe Hitler şi au contribuit la exterminarea a sute de mii de cehi, câţiva tineri curajoşi din acest grup şi-au riscat ani de zile libertatea şi viaţa pentru a se opune statului german, lucrând din plin la extinderea mesajelor anti-naziste.
Interesant de menţionat este faptul că la terminarea războiului, aceşti Sudeten antifascişti au fost expulzaţi din Cehoslovacia concomitent cu susţinătorii fascismului, iar soarta lor a rămas mult timp un punct sensibil pe agenda bilaterală germano-cehă.
Tot despre „trădare” în numele umanităţii este vorba şi în povestea lui John Heinrich Rabe.
După cucerirea oraşului Nanjing (pe atunci capitală a Chinei) în 1937, într-un interval de şase săptămâni armata imperială niponă s-a dedat la fapte terifiante – crime, violuri, incendieri şi jafuri asupra prizonierilor de război şi civililor.
Om de afaceri care reprezenta Germania în Nanking, Rabe a fost sfătuit să plece, dar în loc să fugă şi să se salveze, acesta a pus la cale, împreună cu un grup de expaţi germani şi americani, o „zonă internaţională” în care îşi puteau găsi adăpost chinezii care fugeau din calea atrocităţilor pe care le comiteau zilnic trupele japoneze de ocupaţie.
Neînarmat, Rabe patrula prin oraş şi încerca să împiedice actele de cruzime, amâna execuţii folosindu-se de actele sale naziste, ba chiar a săpat găuri în pământ pentru a ascunde fugari. Luni de zile a desfăşurat aceste acţiuni împotriva aliaţilor estici ai ţării sale, reuşind să salveze circa 200.000 de oameni. A fost arestat şi condamnat la terminarea războiului şi a murit în mizerie.
Roxana Istudor