Carnavalul liberal – Octavian ANDRONIC
A fost un final de săptămână agitat care prefaţează, practic, cea mai consistentă remaniere a actualului Executiv.
Semnalul l-a dat vicepremierul Chiţoiu, cel care părea a fi liberalul cel mai solid înfipt în structura guvernamentală. După ce a declarat semeţ că nu va fi remaniat, s-a prezentat cuminte în faţa presei de-a dreapta şefului său şi a mărturisit, convingător, că el fiind om de partid preferă să se ocupe de aparat şi să pregătescă alegerile, decât să se tot hărţuiască cu cei de la FMI.
În realitate, lucrurile s-au petrecut exact invers: Antonescu l-a somat să demisioneze, oferindu-i alternativa de partid. Norilor penali care s-au tot adunat deasupra unui PNL cu un Fenechiu trimis la zdup şi cu un Silaghi în drum spre, nu le mai lipsea decât punerea sub acuzare a nevestei vicepremierului, cu tot ceea ce ar fi putut trage aceasta după ea.
A urmat o fază implicită a remanierii: anunţul listei de eurocandidaţi făcut de Ponta în care Daciana ocupă, modest, doar locul 6. Pe această listă se află însă doi miniştri în exerciţiu – Nica de la Telecomunicaţii şi Grapini de la Plimbări şi IMM-uri. Aceştia vor lăsa locul liber şi Ponta nu ar trebui să aştepte alegerile ca să înlocuiască doi miniştrii deja demotivaţi. Domino-ul demisiei lui Chiţoiu antrenează alte cîteva mişcări: Un Nicolăescu luat de pe capul Sănătăţii şi trimis la uneltele sale contabile de la Finanţe; un Buşoi promovat de la Casa de Asigurări la Sănătate; poate şi un Atanasiu, cel neîndreptăţit de Băsescu, recuperat de Economie în locul inodorului Gerea; şi aşa mai departe.
Ce observăm din aceste mişcări, unele confirmate, alte neconfirmate încă? În primul rând slăbiciunea de care dau dovadă liberalii în selectarea ministeriabililor lor. Au cea mai mare rată de eşecuri, orientându-se păgubos ori spre persoane vulnerabile, ori spre velitari incapabili. Această condiţie debalansează serios raportul de forţe dintre cele două partide aliate, riscând să se repercuteze asupra primului test electoral de după generale pentru că de rezultatul alegerilor europarlamentare vor depinde importante decizii viitoare, în care noul raport de forţe dintre parteneri va juca un rol esenţial. Atunci se va vedea dacă PSD are puterea să-şi ţină angajamentele de susţinere a lui Antonescu sau dacă presiunile interne vor determina o candidatură proprie la prezidenţiale şi – implicit – o guvernare fără liberali.