CE, sprijin pentru zonele maritime și costiere
Comisia a lansat, vineri, o propunere pentru a îmbunătăți planificarea activităților maritime pe mare și gestionarea zonelor costiere.
Propunerea – care ia forma unui proiect de directivă – are drept obiectiv stabilirea unui cadru european comun pentru planificarea spațiului maritim și gestionarea integrată a zonelor costiere în statele membre ale UE, cu scopul de a asigura sustenabilitatea activităților maritime și costiere în expansiune și a utilizării resurselor pe mare și la nivelul litoralului.
Comisarul pentru afaceri maritime și pescuit, doamna Maria Damanaki, a precizat: „Astăzi propunem o nouă etapă a politicii maritime integrate a Uniunii Europene și oferim un instrument nou pentru strategia privind creșterea albastră. Prin facilitarea dezvoltării sustenabile și a investițiilor pe mare, directiva va contribui la realizarea potențialului economiei albastre a Europei în ceea ce privește creșterea și locurile de muncă.”
Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „Această inițiativă va contribui la un mediu sănătos și la condiții mai bune de trai pentru 200 de milioane de cetățeni ai UE care locuiesc în regiuni costiere. Ea ar trebui să contribuie și la conservarea ecosistemelor și zonelor costiere unice și diverse care oferă plantelor și animalelor habitate de o valoare inestimabilă.”
Activitățile umane și economice, cum ar fi energia eoliană offshore, instalarea de cabluri și gazoducte submerse, transportul maritim, pescuitul și acvacultura sunt în creștere în apele marine și zonele costiere, însă o coordonare neadecvată poate duce la crearea unei concurențe pentru spațiu și la presiuni asupra unor resurse valoroase. Acțiunea propusă va solicita statelor membre să identifice aceste activități în planurile de amenajare a spațiului maritim în vederea utilizării mai eficiente a mărilor și să dezvolte strategii de gestionare a zonelor costiere care vor coordona măsuri din diferitele domenii de acțiune care se aplică activităților în zonele costiere. Respectând cerințele minime propuse de directivă, statele membre trebuie să se asigure că planificarea maritimă și gestionarea zonelor costiere pe care le pun în practică susțin creșterea sustenabilă, implicând în același timp părțile interesate relevante și cooperând cu statele vecine.
Aplicarea coerentă a amenajării spațiului maritim și a gestionării integrate a zonelor costiere ar trebui să îmbunătățească coordonarea între activitățile desfășurate pe mare și cele care au loc pe uscat. O mai bună coordonare ar aduce beneficii în domenii cum ar fi, de exemplu, conectarea instalațiilor eoliene offshore la rețelele energetice de pe uscat sau lucrările privind infrastructura în vederea protejării litoralului împotriva eroziunii și a schimbărilor climatice care afectează și activitățile desfășurate în apele costiere.
Faptul că se va folosi un singur instrument pentru a echilibra toate interesele ar trebui, de asemenea, să sporească securitatea pentru investitori și să reducă sarcina administrativă pentru administrațiile și operatorii naționali, păstrând în același timp serviciile care se ocupă de ecosisteme. În prezent, în unele țări este nevoie să se contacteze până la 8 agenții administrative înainte de a obține autorizația pentru un sit de acvacultură. Cu ajutorul serviciului de tip ghișeu unic propus de directivă, acest tip de complexitate administrativă va dispărea și se vor economisi timp și bani. Se estimează că o siguranță sporită a afacerilor și sarcina administrativă redusă vor duce la beneficii economice de până la 1,6 miliarde de euro la nivelul UE, în special pentru IMM-uri. Studiile au mai arătat și faptul că, de exemplu, accelerarea investițiilor în activități legate de parcuri eoliene și de acvacultură ar genera între 60 de milioane de euro (pentru o accelerare de un an) și 600 de milioane de euro (pentru o accelerare de trei ani) până în 2020.
Uniunea Europeană dorește să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii până în 2020. Sectoarele maritime oferă domenii pentru inovare, creștere economică durabilă și ocupare a forței de muncă, care ar trebui să contribuie la realizarea acestui obiectiv. Astfel cum este prevăzut în Comunicarea privind creșterea albastră: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim (a se vedea IP/12/955), propunerea de astăzi este o parte esențială a acestei ambiții de a dezvolta economia albastră a Europei.
Amenajarea spațiului maritim este un proces transparent și cuprinzător, bazat pe implicarea părților interesate și pe analiza și planificarea momentelor și a locurilor în care activitățile umane ar trebui să aibă loc pe mare. Scopul avut în vedere este de a identifica utilizarea cea mai eficientă și sustenabilă, în prezent și pentru viitor, a spațiului maritim. În 2008, Comisia a publicat „Foaia de parcurs privind amenajarea spațiului maritim: Realizarea principiilor comune în UE”, urmată în 2010 de comunicarea intitulată „Planificarea spațială în domeniul maritim în UE – realizări și perspective de evoluție”, care a pregătit terenul pentru propunerea de astăzi.
Propunerea ar trebui să garanteze că activitățile economice au de la bun început în vedere protecția resurselor naturale, precum și riscurile legate de schimbările climatice și de dezastrele naturale la care zonele costiere sunt extrem de vulnerabile. Acest lucru are avantaje economice, deoarece resursele naturale sunt o bază esențială pentru activități cum ar fi pescuitul și acvacultura, care se bazează pe ape curate. Aceste noi instrumente vor contribui, de asemenea, la o mai bună punere în aplicare a legislației de mediu a UE, cum ar fi Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin și Directiva „Habitate”.
Gestionarea integrată a zonei costiere este un instrument care servește la coordonarea tuturor proceselor politice care afectează zona costieră, abordând interacțiunile dintre uscat și mare în mod coordonat cu scopul de a asigura dezvoltarea sustenabilă a acestora. Aceasta asigură faptul că deciziile legate de gestionare sau dezvoltare sunt luate în mod coerent de la un sector la altul. O recomandare din 2002 privind gestionarea integrată a zonelor costiere definește principiile unei bune amenajări și ale unei gestionări solide a zonelor costiere și cele mai bune modalități de punere în aplicare a acestora. UE este, de asemenea, parte contractantă la Convenția de la Barcelona, care a stabilit un protocol privind gestionarea integrată a zonelor costiere; acesta a intrat în vigoare în martie 2011 și a introdus obligativitatea gestionării costiere integrate pentru statele membre care se învecinează cu Marea Mediterană.
Propunerea Comisiei urmează să fie examinată de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European. Odată adoptată, noua inițiativă va deveni legislație UE.