Cine-i imbecilul care scrie această porcărie?

Muzeul Pietrei din Sângeru, pe care l-am creat în ani și ani de muncă și iubire de țăranii mei cioplitori în piatră, unul dintre ei fiind ”francezul” Brâncuși, figurează pe harta Google, ca ”Permanent închis”. Ca să afle tot universul e scris în engleză. Cine mă-sa face, de ani și ani, porcăria asta, pe care o corectăm prin reclamații și iar revine, ciclic, obsedant, batjocoritor?

Ieri au venit doi tineri din București să vadă, de afară măcar, Muzeul. Le-am istorisit povestea fiecărei pietre, au întârziat la expoziții, au pozat ce au găsit interesant pentru ei. Ce bine că am venit! – a zis fata. Pe internet scrie că este permanent închis. Unde scrie?- întreb. A atins telefonul ei mobil și mi-a arătat. Așa era.

Cineva a încercat, ieri, să corecteze minciuna, scriind – am crezut că unde trebuie – că Muzeul Pietrei din Sângeru e deschis în toate zilele. Azi am accesat și eu – care stau mai tot timpul la Sângeru, iar Muzeul e liber la vizite, fără taxă, pentru oricine, – ”Muzeul Pietrei”. E găsit scris pe burtă, cu roșu, ”Permanently closed”. Eu care povestesc oricui și răspund cu drag întrebărilor, fie zori sau seara târziu, fie că-s obosit, oamenilor veniți să-l vadă, mă simt insultat, sabotat. Cine are interesul s-o facă?

Anul trecut m-a sunat o duduie de la nu știu ce minister și m-a întrebat câți vizitatori vin la Muzeul Pietrei? Nu știu, că nu-i inventariem, am zis și nici nu mă interesează. Păi câte bilete vindeți? Duduie, zic, e un dar al meu pentru poporul român. Dumneavoastră aveți o noapte cu intrare gratuită. La mine așa e mereu. Scrie pe poartă, pe primărie, în presă, că intrarea e liberă, pozatul e liber, eu sunt gratis la dispoziția vizitatorilor, cerul de deasupra are păsări care zboară liber, iar pietrele sunt păsări care șed în curțile mele pentru un mic popas de o veșnicie și se lasă mângâiate fără preț de pipăit. Să fi înțeles nerod fata aia oficială că dacă muzeul, fiind al poporului, înseamnă că e mereu închis? Dumnezeule!

Doi bucureșteni veniseră să-l vadă de la poartă și să se uite peste ziduri. S-au mirat găsindu-l deschis. Păcat pentru oamenii care cred minciuna care stă scrisă jegos pe telefoane, calculatoare și hărți electronice! Oribil, aș zice! Informația în țara mea e mânjită cu scârnă, ca politica și ca multe altele.

Lucian Avramescu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.