Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Copilul, adevărata podoabă a familiei! – Alexandru RUŞI

Publicat: luni, 08 aprilie 2013

Că este numai unul sau că sunt mai mulţi, familia astfel împlinită face parte din acel segment social care oferă maximum de potenţă. Prin educaţia asigurată, starea de sănătate psiho-fizică şi elementele de bază ale comportamentului în colectivitate. Îţi creşte sufletul văzând grupul de copii de la grădiniţă, clasele primare şi gimnaziale ori elevii din cursul liceal care, prin comportament, vorbe rostite, raţionamente şi teme abordate fac dovada că sunt pe drumul cel bun al transformării în oameni serioşi, calificaţi şi doritori de a se integra în comunităţi socio-profesionale potrivit pregătirii lor.

Sunt eşecuri în procesul educativ al formării copilului în decursul celor cinci ani sau şase ani care se potrivesc sintagmei “ cei şapte sau cinci ani de-acasă”? Da, nu putem să nu subliniem marea dezamăgire a unor familii care recunosc precaritatea instrucţiei civice a odraslelor lor care mint, fură, sunt violenţi, beţivi, leneşi, fumători, inclusiv de etnobotanice sau droguri uşoare, adică au toate relele comportamentale care îi condamnă la suferinţe de neimaginat, până la extincţie dată de confruntările violente între ei şi alţii, ei şi familia, ei şi autorităţile. Nu-i nici o satisfacţie să priveşti prim planul cătuşelor care strâng nemilos mâinile unor infractori primari, recidivişti, răi, cinici, cruzi, violenţi şi posedaţi parcă de diavol în a-şi perfecţiona modul de împlinire al actului infracţional. Se zice că, deseori, se cuvine a sta strâmb pentru a judeca drept. Germenele crimei, hoţiei, nelegiuirii, zac în sufletul celui mic dintotdeauna. Aşa după cum purtăm “comoara”  tuturor relelor medicale, numai că aceste impresionante colonii de microbi dormitează, sunt, se menţin timp îndelungat în stare de veghe deoarece lipsesc condiţiile care le facilitează dezvoltarea.

Cancerul pulmonar, se ştie de multă vreme, este activate şi de nicotina inhalată de fumători. Pasul  următor este dat de explozia înmulţirii haotice a celulelor canceroase. Care încep a fi din ce în ce mai lacome, şi se hrănesc cu celulele roşii sau albe, încă sănătoase. Uşor, uşor, coloniile cancerigene  se dezvoltă, se unesc, fac prozeliţi, încep să dea semne de independenţă. Asta înseamnă uşoare jene, dureri, stări febrile, transpiraţii din ce în ce mai abundente până ce medicul radiolog rosteşte, dur şi implacabil, diagnosticul “îmi pare rău tinere sau domnisoară, dar plămânii dvs. sunt ciuruiţi”!

Cu peste 50 de ani în urmă a rulat un film, capodoperă, intitulat  “Cleo de la 5 la 7”. Dacă ar fi după mine aş prezenta acest film tuturor copiilor din segmental gimnazial şi liceal. Eroina, o fată de 18 ani care a trecut prin stadiile descrise mai sus află că este bolnavă de cancer. Abia acum realizează valoarea tuturor avertismentelor primite cu privire la pericolul tabagismului. Momentele prin care trece Cleo sunt formidabile din punctul de vedere al moralei pozitive, neurmată de renunţarea la fumat. Cele mai credincioase şi înrăite detaşamente de fumători sunt alcătuite, mare păcat, din elevii ciclului gimnazial şi liceal.

Urmează studenţimea, muncitorii diverselor ramuri industriale, intelectualii şi tot aşa până ce se vor descrie, mâine-poimâine, rotocoalele de fum scoase de un copil abia ieşit din protecţia lichidului amniotic. Femeia, viitoare mamă, care fumează pe parcursul sarcinii are toate şansele de a naşte un tarat sau un copil intoxicat cu nicotină. Toată  sau aproape toată lumea “fumezează”, expresie ardelenească, spre a-şi ogoi cele dureri, neîmpliniri sau satisfacţii înregistrate. Se fumează pretutindeni dar, mai ales în locuri publice, cafenele, berării, locante familiale, parcuri, stadioane, spaţii private fără a se ţine seama de ravagiile “fumatului pasiv” asupra nefumătorilor obligaţi să vieţuiescă alături de înrăiţi fumători. Am întâlnit, deseori, pufăitorii din tigarete şi trabuce, care îşi masturbau simţurile tocite inhalând nicotină în diverse cantităţi umplând habitaclu maşinii pe care o conduceau cu fumul  acestora. Fără a se sinchisi, câtuşi de puţin, de prezenţa unor sugari sau copii de vârste mai răsărite, care astfel făceau antrenamentul tabagic pentru a se deda pufăitului ceva mai târziu. Primele vorbe de ocară, primele simptome nenorocite de egocentrism cei mici le deprind de la cei mari, de la mami sau tati, tuşica ori unchiul sau fraţii mai mari. De curiozitate faceţi testul următor, alcătuit din patru întrebări, după cum urmează: Ce este Cuore? Cine a fost IIsus? Mai trăiesc în zilele noastre brontozaurii? Copacii din pădure şi din grădina bunicii plâng? Prima întrebare se referă la cartea scrisă de Edmondo d’Amicis care se mai traduce prin “Ce simte inima copiilor” şi este o superbă introspecţie în lumea intimă a gândirii celor mici şi naivi! Nu poţi avea pretenţia de a educa o promoţie de copii fără ca mai întâi să nu fi studiat această lucrare. Celelalte întrebări oferă dimensiuna cunoaşterii, a informaţiilor acumulate de familie pentru instruirea celor mici. Cum se explică frecventele rateuri în procesul educativ sau al împlinirii celor “n” ani de-acasă? Element frecvent întâlnit în viaţa noastră atât de agitată, violenţa comportamentală. Zeci de mii de cazuri de violenţă, consumate în şcoli ori în apropierea acestora, de la cea verbală la cea fizică care se realizează prin forţa pumnului ori a cuţitului şi care, în pofida unor măsuri sistematice asigurate, destul de timid şi parcă perforate de teamă, dau măsura neputinţei celor mari pentru soluţionarea, serioasă şi de durată, a problemelor de viaţă create de cei mici.

Nu mai puţin adevărat este şi faptul că şcoala a devenit zonă de manifestare a revoltelor  elevilor sau a unora dintre elevi, împotriva impotenţei celor mari, de la conducerea şcolii, a ministerului de resort şi mai sus de acesta. Avem o neasemuită plăcere să credem că omuleţii din clasa pregătitoare şi cei din anii mai mari sunt pregătiţi pentru a absorbi, imediat şi în proporţie serioasă, cunoştinţe care, cu ani în urmă se predau la gimnaziu, liceu sau anii universitari de debut. Aţi văzut cât sunt de cocoşaţi, sub greutatea cărţilor şi caietelor, a dicţionarelor şi altor cărţi, copiii anilor de gimnaziu? Abea pot urni ghiozdanele, iar bonele lor, adică bunicii şi bunicuţele, abia le pot ridica de jos.

Unii dintre elevi sunt croiţi pentru efortul mental, cei mai mulţi, nu! Liceeni, gimnaziştii sunt torturaţi de imagini lubrice, sexul este unul dintre subiectele preferate şi mulţi părinţi ar rămâne muţi de uimire auzind cât de bine sunt pregătite la această materie progeniturile lor. Problema suferă însă mutaţii, după cum familia are unul sau mai mulţi băieţi ori fete!

Am întâlnit deseori tinere mame care priveau cu nepăsare la persoane în etate ce sprijineau bara de susţinere din tramvai, troleibuz sau autobuz, în timp ce copiii ocupau, fiecare, câte un loc. Nici prin gând nu-i trecea tinerei ”educatoare” să lanseze propoziţia sau fraza de debut al actului educative, “ridică-te şi oferă locul doamnei”!!! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=4195

Publicat de la data apr. 8 2013. Categorii Editorial.

Zona comentariilor

Meteo în țară

13 septembrie 2019, 0:37
 

N
Parţial noros
21°C
4 km/h
Perceput de temperatură: 20°C
Presiunea: 1030 mb
Umiditate: 40%
Vânt: 4 km/h N
Rafale de vânt: 4 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 6:51
Apus: 19:33
Prognoza 13 septembrie 2019
Zi
 

NNE
Soare
30°C
Vânt: 7 km/h NNE
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 5
Noapte
 

N
Senin
12°C
Vânt: 0 km/h N
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 5
More forecast...
 

Loto

Horoscop

  • 228.660 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team
Gay Cams Livejasmin.com Wpadvanced Newspaper Theme