”Crizantema de argint”

În condiţii deloc uşoare a avut loc la Chişinău, la Palatul Republicii, a 26-a ediţie a Festivalului naţional de romanţe ”Crizantema de argint”, oganizat de Primăria Capitalei Republicii Moldova şi Direcţia pentru cultură şi patrimoniu a Primăriei, împreună cu Uniunea Muzicienilor din Moldova.

Soră mai mică şi mult mai tânără a ”Crizantemei de aur” de la Târgovişte (ajunsă la a 55-a ediţie anul trecut!), manifestarea de la Chişinău a pornit la drum după evenimentele din decembrie 1989, respectând acelaşi format – concurs de Creaţie, de Interpretare, recitaluri.

Meritul organizatorilor, cu strădania lor de a menţine viu interesul public, ţine şi de faptul că între 2012 şi 2016 festivalul n-a mai avut loc, deci exista riscul de a dispărea preocuparea autorilor şi a interpreţilor pentru acest gen muzical atât de legat de simţirea românească.

Informaţiile conţinute în articolul de faţă ne-au fost furnizate de Camelia Florescu şi de această veritabilă doamnă a romanţei care este Alina Mavrodin Vasiliu, directoarea artistică a ”Crizantemei de aur”.

Datorită prestigiului de care se bucură, dânsa a fost invitată să prezideze ambele jurii (a fost unicul jurat din ţara noastră) şi să susţină un recital.

Aşa cum rezultă şi din palmares, participarea autorilor şi a soliştilor din România a fost decisivă, continuitatea manifestării de la Târgovişte, precum şi toate acţiunile conexe de pe tot parcursul anului menţinând permanent ”în formă” întreaga suflare a micii, dar solidarei lumi a romanţei.

Compozitorii din ţara noastră au dominat clar concursul de Creaţie (unde acompaniamentul a fost asigurat de orchestra de muzică populară ”Folclor”, dirijor Petre Neamţu), premiul I, ex aequo, fiind acordat lui Stelian Coman (”Am îmbătrânit, Ioane”) şi Petre Marcel Vârlan (”Parfumul tău”, pe versuri proprii).

Camelia Florescu a cucerit premiul II cu ”Caruselul vieţii”, în tripla ipostază de compozitoare, textieră şi interpretă. Marcel Morărescu a fost recompensat cu premiul III (ex aequo cu Liuba Procopii din Republica Moldova, singura laureată a gazdelor), pentru romanţa ”Nu vreau, nu pot să-mbătrânesc”, în timp ce Premiul special al Uniunii Muzicienilor din Moldova i-a revenit lui Bela Andraşi, cu romanţa ”Doi cocori”, pe versurile Cameliei Florescu. Lucrările laureate au fost cântate atât de solişti din ţara noasatră (înafara celor amintiţi, Cristina Beldean Moşuţan şi Ciprian Cucu), cât şi din partea gazdelor – Raisa Bârnaz, Petre Bulai, Viorica Moraru.

O călduroasă primire i-au rezervat gazdele, la revenirea după cinci ani pe scena festivalului, lui Marin Voican Ghioroiu, romanţa sa ”Să întrebăm şi Carul Mare”, la care a semnat muzica şi versurile, fiind adusă la microfon de soprana Rodica Anghelescu.

În secţiunea de Interpretare, unde a acompaniat o altă orchestră de muzică populară, ”Mugurel”, dirijată de Ion Dascăl, gazdele au avut mai mulţi laureaţi, Trofeul fiind adjudecat de Drăgălina Migalatiev.

Premiul I a fost împărţit de Cristina Beldean Moşuţan din Dej şi de Ana Cebotari din Chişinău, dar care studiază la Bucureşti.

Cu premiul II a fost distinsă Ionela Mirică, iar cu premiul III – Valentino Donico. Premiul special al Uniunii Muzicienilor din Moldova a fost acordat lui Aureliu Ignat, în timp ce ieşeanul Aurel Niamţu a fost distins cu Premiul Primăriei Chişinău.

Din juriul prezidat de Alina Mavrodin Vasiliu au făcut parte personalităţi ale vieţii muzicale basarabene: Svetlana Bivol (preşedinte al Uniunii Muzicienilor din Moldova), Natalia Tanasiiciuc, Aurelian Dănilă, Constantin Rusnac, Silvia Goncear, Mihai Munteanu, Gheorghe Şevcişân, Diana Văluţă, Iustina Scarlat, Ianoş Ţurcanu şi Cristina Pintilie, o cifră evident mare în raport cu numărul concurenţilor, dar fireşte asta contează mai puţin, mai multe păreri autorizate duc la ierarhii neatacabile.

Microrecitalurile au fost susţinute de laureaţi ai festivalurilor-surori: Veronica Roşca, Nicolae Paladi, Silvia Goncear (Trio ”Romanţa crizantemei”), Diana Văluţă (cu romanţa ”Crizanteme surori”, laureată anul trecut la ”Crizantema de aur”, la Târgovişte), Cristina Pintilie şi Andrei Ştefăneţ (cu piesa în primă audiţie ”Regina romanţă”).

Compozitorul Constantin Rusnac a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 75 de ani printr-un medalion ce a grupat creaţii interpretate de voci binecunoscute – Margareta Ivănuş, Silvia Goncear, Natalia Tanasiiciuc, Veronica Roşca şi Andrei Ştefăneţ, în timp ce la Gală li s-a rezervat un spaţiu generos, pe măsura valorii lor, Alinei Mavrodin Vasiliu, Nataliei Tanasiciiuc, Margaretei Ivănuş şi lui Mihai Munteanu, cu recitaluri consistente.

Cele trei seri de festival au fost prezentate de actorii Zinaida Bivol şi Nicolae Jelescu, iar regia a fost semnată de Alina Ţurcan şi Diana Pidghirnâi.

Am urmărit transmisiunea galei laureaţilor, am apreciat trofeele (din cristal de Boemia) şi diplomele (din lemn masiv cu inserţii metalice), ideile regizorale, calitatea acompaniamentului muzical, prezenţa pe podium şi în juriu a numeroşi Artişti emeriţi şi ai Poporului, Maeştri în artă, compozitori, muzicologi, muzicieni de elită, interpreţi valoroşi, câştigători de Trofee la ”Crizantema de aur” şi la ”Crizantema de argint”, aşa încât ni se pare normal ca în final să solicităm câteva consideraţii preşedintelui celor două jurii, Alina Mavrodin Vasiliu.

”Romanţa ne uneşte! Îmi place să folosesc acest salut în toate împrejurările. Organizarea la Chişinău a acestei ediţii reprezintă o adevărată performanţă, e greu de organizat o asemenea manifestare, o ştiu personal, chiar şi în vremuri normale, nu mai vorbesc de timpuri încurcate, pline de piedici, cum sunt cele din ultimii ani, care tulbură atât de multă lume.

Am ascultat voci frumoase de romanţe, ale unor interpreţi dedicaţi şi preocupaţi să înţeleagă sensul interpretării romanţei, care este unul profund.

Romanţa nu este nici operă, nici muzică uşoară sau populară, are propria ei personalitate artistică şi interpretativă, aşa cum spunea Henry Mălineanu: ”Romanţa nu trebuie să fie o demonstraţie vocală, ci trăire sinceră”.

Pentru că romanţa nu are nimic vulgar, arogant, frivol, iar interpretările nu trebuie să aibă nimic din toate acestea. Romanţa trebuie interpretată cu o voce frumoasă, studiată, cu o trăire asumată, cu sinceritate şi inteligenţă, cu înţelegerea mesajului poetic şi a poveştii de viaţă pe care o spune.

Vasile Alecsandri a iubit romanţa, apreciindu-i valenţele culturale, identitare, naţionale şi unioniste: ”Melodiile unui popor sunt tezaurul său cel mai preţios. Ele fac parte din viaţa lui, din inima lui, din geniul lui, iar noi avem datoria să le ferim de nimiciri şi să le păstrăm ca arme sacre ale naţionalităţii noastre”.

Este mai mult decât evident că aceste două mari festivaluri naţionale-surori sunt adevărate instituţii dedicate salvgardării romanţei româneşti.

George Sbârcea spunea că ”Romanţa este dor”, o definiţie minunată, pentru că Dorul este profund românesc, unic, intraductibil, este deja înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO, unde sperăm să ajungă şi Romanţa românească, printr-un dosar comun realizat de România şi de  Republica Moldova. Romanţa ne uneşte!”.

Octavian URSULESCU

Comments

comments