Cum a cumpărat Liviu Dragnea Teleormanul cu un dolar pe metru pătrat

Peste 18.000 de metri pătrați de clădiri și teren pentru numai 22.000 de dolari. Adică în jur de un dolar și 25 de cenți pentru fiecare metru pătrat de imobiliare constând în restaurante, spații comerciale, terenuri. Toate fuseseră ale statului. Până când, în 2005, au ajuns în proprietatea lui Liviu Dragnea.

Un tun imobiliar l-a transformat pe bugetarul Liviu Dragnea, la începutul anilor 2000, într-un burghez care putea trăi toată viața doar din rente. La mijloc, însă, nu a fost vreo afacere privată de succes, ci o învârteală cu statul, bazată pe funcțiile publice importante pe care Dragnea le deține de peste 20 de ani.

Începuturile: instalarea la Prefectura Teleorman

Între 1996 și 2000, Liviu Nicolae Dragnea a fost prefect al județului Teleorman. Era membru, atunci, al Partidului Democrat (PD). Ca prefect, Dragnea era reprezentantul guvernului în teritoriu.

Un guvern care controla și Fondul Proprietății de Stat (FPS), acel mamut care conținea toate întreprinderile, fabricile și, în general, entitățile economice ale fostului stat comunist care nu fuseseră încă privatizate. În Teleorman, FPS deținea Modern SA, o societate comercială pe acțiuni din Turnu Măgurele care deținea restaurantul local “Modern”, dar și “Hanul Diligenței” și alte spații comerciale în Turnu Măgurele. Era vorba de zeci de mii de metri pătrați de terenuri și clădiri moștenite de statul democratic de la fosta Republică Socialistă România, care le construise pentru “binele întregului popor”.

Intriga: privatizarea -Modern SA Turnu -Măgurele

Înființată în 1991 ca societate comercială capitalistă, Modern SA își schimbă în 1999 proprietarii. Statul, adică, prin FPS, o vinde unor privați. O privatizează, deci.

Primul și ultimul administrator (și, o vreme, acționar) al privatei Modern SA a fost Florinel Marinaș (personaj asupra căruia vom reveni și care, pentru o perioadă, a administrat firma împreună cu alți doi acționari). Mandatele lui de administrator s-au limitat, cumulat, la șase ani. Nici nu ar fi avut cum să fie mai lungi, în total, pentru că Modern SA (transformată, la un moment dat, în SRL – societate cu răspundere limitată) a fost dizolvată în 2005. Și nu pentru că vreo criză economică sau vreun dezastru natural ar fi împiedicat-o să mai funcționeze. Ci pentru că proprietarii firmei asta au decis. Dar numai după ce au golit-o de trofeele râvnite de la bun început, adică au luat terenurile și clădirile din proprietatea companiei.

Primul pas spre jaf: identificarea țintelor

Puține documente despre Modern SA mai sunt disponibile azi. În fond, la începutul anilor 2000, România nici măcar nu începuse procesul de aderare la Uniunea Europeană, legislația era complet netransparentă, statul acționa discrețio-nar, conflictul de interese (azi normat și sancționat) era pe atunci banal. To-tuși, “Monitorul Oficial” mai păstrează urme ale jafului de la Modern SA din Turnu Măgurele.

Prima dovadă încă disponibilă în “Monitorul Oficial”, referitoare la curățarea Modern SA de bunurile sale cele mai valoroase, se găsește într-o hotărâre a acționarilor Modern SA, din noiembrie 2002. Conform acesteia, “Se scot din fondul de comerț următoarele puncte de lucru: magazin alimentar, str. M. Kogălniceanu nr. 14, Turnu Măgurele; magazin mixt, str. M. Kogălniceanu, Turnu Măgurele, restaurant și discotecă nr. 14, str. Turnu Măgurele; restaurant și discotecă, șos. Alexandria km. 7, Hanul Diligenței, Turnu Măgurele” (facsimil 1).

Ce spune această decizie a proprietarilor Modern SA este că toate imobilele enumerate mai sus sunt, practic, indisponibilizate pentru activitățile firmei, urmând fie a fi vândute, fie a fi înstrăinate în alt fel.

INTEGRAL pe site-ul România Liberă

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.