Cum au ajuns Ungaria și Polonia „rebelii” UE

Președintele Emmanuel Macron anunță o viitoare „bătălie culturală” cu anumite țări din estul Uniunii Europene, precum Ungaria și Polonia, din pricina legii anti-LGBT a Budapestei, relatează Reuters.„Trebuie să încercăm să aflăm cum o țară poate ajunge la această situație.

Trebuie să purtăm o bătălie culturală, o bătălie a civilizațiilor”, a punctat Macron, care s-a declarat îngrijorat de ceea ce el a numit ascensiunea conservatorismului iliberal în unele state membre.

Este de menționat, în context, declarația ministrului polonez al Educației, Przemyslaw Czarnek, care spune că Polonia ar trebui să copieze legea ungară care interzice şcolilor să folosească materiale care promovează homosexualitatea.

Cum au ajuns, totuși, Ungaria și Polonia „rebelii” Uniunii Europene? Nicholas Mulder face o amplă analiză, într-un editorial „The Guardian”, din care vă redau pe scurt cele mai importante idei – orice astfel de istorie comprimată fiind de natură să releve parcursul unor lideri.

În vara anului 1992, un maghiar în vârstă de 29 de ani, Viktor Orbán, cu ambiții politice, a făcut prima sa călătorie în SUA. Orbán studiase o vreme la Oxford College, cu o bursă a Fundației Soros. Timp de șase săptămâni, a făcut turul țării alături de mai mulți europeni tineri, toate facturile fiind plătite de German Marshall Fund, un grup dedicat cooperării transatlantice.

Ceea ce l-a fascinat cel mai mult pe Orbán, potrivit mărturiilor ulterioare ale celor care s-au mai aflat în grup, a fost politica excesivă.

„Autonomie în interiorul Europei”

Entuziasmul lui Orbán pentru economia americană și indiferența față de considerațiile culturale americane a fost un indiciu al drumului pe care Ungaria și Polonia îl vor lua în următorii mulți ani. Pentru că, la un deceniu după ce a vizitat rezervația Umatilla, din Oregon, împreună cu Orbán, Małgorzata Bochenek devenea consilier al președintelui polonez Lech Kaczyński, care, împreună cu fratele său, Jarosław, au înființat partidul naționalist Lege și justiție, care are acum suportul a aproape 45% dintre cetățenii polonezi.

Fidesz, partidul lui Viktor Orbán, are două treimi din locurile din Parlamentul maghiar. Fiecare a adoptat politici similare: completarea instanțelor și a presei cu judecători și jurnaliști pro-guvernamentali; prigoana împotriva ONG-urilor, a conferențiarilor și a universităților liberale; încălcarea normalor Uniunii Europene, din care legea anti LGBT, căreia președintele Franței îi declară „război cultural”, este doar cea mai recentă dintr-o serie. În același timp, patru din cinci rezidenți ai Poloniei și Ungariei susțin prezența statelor lor în UE. Pentru anti-liberalii din Budapesta și Varșovia, scopul este autonomia în interiorul Europei, nu independența în afara acesteia.

Politologul bulgar Ivan Krastev și profesorul american de reglementare Stephen Holmes susțin că în fața unei perpetue inferiorități în interiorul blocului comunitar, Orbán și Kaczyński au folosit crizele financiare și de migrație 2008–2015 pentru a respinge liberalismul occidental, element-cheie în atracția pe care încă o generează politica naționalistă.

Demn de menționat, arată materialul din „The Guardian”, deși întreaga zonă a trecut prin aceleași crize, acest tip de mesaj nu a prins la fel ca în Ungaria și Polonia. Prinse aproape ca în capcana proprie, cele două, după ce au aplicat politici care au afectat milioane de oameni, nici nu mai pot da înapoi.

În plus, robinetul monetar de la Bruxelles a fost prea profitabil pentru a rezista. În timp ce Orbán a demontat unitățile liberale, el a strâns cantități uriașe de fonduri europene pentru a acoperi cuiburile unei oligarhii loiale de magnați și agro-antreprenori legați de Fidesz.

Și naționaliștii conservatori din Polonia au adunat fonduri europene generoase, în timp ce atacarea Uniunii care plătește este un adevărat sport pentru guvernanții polonezi. Între 2007 și 2020, statele membre au obținut 395 miliarde de euro fonduri europene, din care jumătate au mers spre Ungaria și Polonia, mai scrie editorialistul Nicholas Mulder.

Roxana Istudor

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.