„Decrețeii” au șanse tot mai mici să se poată pensiona la 65 de ani

Ce șanse sunt ca așa-numiții „decreței” să se retragă în actuala conjunctură economică internațională? Și cine le-ar plăti pensiile muncite timp de decenii?

BBC relatezază că peste jumătate dintre mileniali nu au nicio apetență de a se atașa de locurile de muncă, nu au chef nici măcar să se conecteze cu jobul sau cu compania.

Invocând burnout și presiunea psihică, puși în fața unor serii nesfârșite de interviuri extreme de complicate, tinerii de azi își construiesc strategii personale de afaceri în așa fel încât să-și părăsească locul de muncă mai repede și eventual să se retragă din activitate cu decenii înainte de ce știm astăzi că înseamnă pensionarea.

Și asta în cazul fericit în care au o pregătire, pot obține un job sau au o strategie. Pentru că se poate și mai rău.

România figurează printre statele UE cu cea mai mare pondere a tinerilor care nici nu lucrează și nici nu învață („neither in employment nor in training” sau NEET în lb. engleză), conform unui raport publicat de Eurostat.

Cu un procentaj 20,2%, suntem în grupul celor șase state membre în care mai mult de o persoană din cinci la grupa de vârstă 20-34 ani se poziționează în afara interesului pentru piața muncii.

O listă foarte sugestivă pentru falia între nord și sud și pentru perspectivele de viitor ale acestor state – creștere economică sustenabilă pe termen mediu și lung, simultan cu îmbunătățirea protecției sociale pentru persoanele care nu pot lucra sau sunt retrase din activitate arată astfel: Italia, Grecia, Spania, Bulgaria, Slovacia și România sunt în top (de pildă, aproape o treime din tinerii italieni nu au nicio ocupație), iar cei mai puțini tineri fără ocupație sunt în Germania, Olanda, Luxemburg, Suedia.

Așadar, sistemul public de pensii din România va întâmpina o primă mare problemă în perioada 2027-2031, când încep să se pensioneze amintiții „decreței” – acele persoane născute în a doua jumătate a anilor ’60 şi la începutul anilor ’70, după intrarea în vigoare a Decretului nr. 770/1966, care a interzis avortul. Problema se va accentua până în 2050, când ponderea pensionarilor în populaţie va fi de 29%.

Amână retragerea spre 70 de ani

Pe de altă parte, sesizând corect că statele nu sunt în stare să le asigure bătrâneți liniștite și la adăpost, iar tinerii se află în tabloul descris mai sus,vârstnicii nu văd altă cale decât de a rămâne să muncească în continuare.

Un sondaj recent, derulat de Harris Interactive, relevă că americanii mai în vârstă se așteaptă acum să se pensioneze la vârsta de 69 de ani, în medie – acum un deceniu, estimau că se pot retrage la 64 de ani.

Aceasta este o schimbare semnificativă. Potrivit datelor organizației americane AARP, în 1985, 10% dintre persoanele de peste 65 de ani lucrau cu normă întreagă sau cu jumătate de normă; până în 2011, această cifră aproape s-a dublat.

Un alt sondaj a relevant, dramatic, faptul că peste jumătate dintre vârstnicii americani care se apropie de pensionare își fac griji că nu vor putea să se retragă niciodată, din cauza tulburărilor financiare generate de pandemie.

Derulată de de OnePoll pentru un grup financiar, cercetarea a pus în evidență, de asemenea, că 41% dintre respondenți au trebuit să sprijine financiar alți membri ai familiei lor, mulți chiar tineri, ceea ce le-a afectat foarte mult planurile de pensionare.

Pentru cei care își sprijină financiar familia în timpul COVID, 75 la sută adaugă că propriile economii de pensionare au fost afectate de nevoia de a-și susține familiile extinse.

Roxana Istudor

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.