Drumurile noastre…
Puțini interpreți se pot lăuda, chiar și după dispariție, de popularitatea lui Dan Spătaru – adevărat fenomen al muzicii noastre ușoare. Dovadă stă faptul că el a făcut, pentru a doua oară după moartea sa, arhiplină Sala Palatului, la un spectacol ”In memoriam”, în organizarea aceluiași impresar cu fler, care nu-și uită colaboratorii, Stoian Anghel. Dacă primul concert, desfășurat la cîțiva ani de la trecerea în neființă a artistului, a beneficiat de mai multe vedete pe afiș și retransmiterea ulterioară la TVR (e drept, fragmentată), cel de față, retransmis integral pe Etno TV în prima lună a anului (producător mai mult decît merituos: Cosmin Man), a avut cîteva atu-uri indiscutabile.
În primul rînd faptul că pe scenă s-a aflat redutabila orchestră dirijată de compozitorul Viorel Gavrilă (s-a repetat intens la Ploiești cu fiecare participant), apoi prin prisma dotărilor tehnice moderne. Scena era dominată de trei ecrane (video-led-uri) pe care au fost proiectate permanent imagini, citate și declarații (Stela Popescu, Horia Moculescu, Jolt Kerestely, Marius Țeicu, Paul Surugiu-Fuego, ș.a.) ale personalităților despre artistul omagiat, fotografii (carieră, familie, colaboratori), imagini din sală, namaivorbind că primirea spectatorilor s-a făcut pe un fundal sonor asigurat de cîntecele artistului, multe din ele reluate de soliștii invitați, iar altele reunite într-un colaj în semnalul muzical al orchestrei ”Majestic”. Și cum orice spectacol serios trebuie să înceapă în forță, nu gradat, prima apariție a fost a unei mari vedete care și-a împletit cariera cu aceea a lui Spătaru. Marina Voica a reluat compoziția pe care i-a dedicat-o colegului ei la acel prim concert de care amintem, ”Inima ta”, după care a dat viață, cu grație fermecătoare, unui alt titlu emblematic pentru întreaga ”Generație de aur” a cîntecului, pe care am dori-o nemuritoare: ”Să nu ne despărțim” de Gherase Dendrino.
Spătaru a fost un artist român 100%, nu și-a datorat succesul reluării unor piese străine, chiar dacă astăzi mulți îl asociază cu piesa sîrbească devenită, pe un text propriu, ”Drumurile noastre”. Pasiunea sa a mers, cînd a fost cazul, doar către muzica ușoară peninsulară, așa încît italianul stabilit în țara noastră Ciro de Luca nu putea ocoli ”Ștrengarul” (Un vagabondo come me), alături de care a așezat hit-ul nr. 1 lansat în filmul ”Cîntecele mării”, ”Să cîntăm chitara mea” de Temistocle Popa. Cum Temistocle Popa i-a scris peste 70 de melodii solistului, un alt șlagăr al său, ”În rîndul 4, banca de la geam”, s-a regăsit în recitalul Mirabelei Dauer, care a mai cîntat, alături de un cor de copii, ”Speranța” și ”Prieten bun”. Marele actor Alexandru Arșinel a colindat lumea alături de Dan, așa încît ne-a reamintit un scheci umoristic ce a făcut epocă (de mare actualitate…prietenii știu de ce!), dar ne-a și cîntat un șlagăr sprințar, ”Hai, zîmbește!”, de pe recentul său album Eurostar, casă de discuri ce a avut 5 artiști în spectacol. Pe cînd era student la IEFS și încă juca fotbal, Spătaru a început să studieze muzică ușoară cu compozitoarea Camelia Dăscălescu, la Casa studenților, alături de prietena sa apropiată Pompilia Stoian. 
Aceasta vine din Germania la fiecare eveniment ce-i amintește de tandra prietenie a studenției, așa a făcut și acum, cîntînd ”Ionel,Ionelule” de Claude Romano și, inevitabil, ”Prieten drag” de Radu Șerban. Mai mult, i-a dăruit un tablou nepoatei pe care Dan n-a apucat s-o țină în brațe, Măriuca, astăzi o domnișoară încîntătoare (evident că în sală s-au aflat văduva artistului, Sida, implicată în organizare în postură de co-producător, și fiica Dana). Foarte modernă, tînăra Annes a ales din repertoriul lui Dan (mai toți au făcut acest lucru) piesa ”Prietene” de Temistocle Popa, alături de ”Nu vreau să plîngi” de Ionel Tudor.
Ca și în spectacolul dedicat Mădălinei Manole, Aurelian Temișan a fost indiscutabil în prim-plan, nu numai fiindcă ambele melodii cîntate erau din repertoriul lui Spătaru (”Te-așteaptă un om” de Ion Cristinoiu și ”Măicuța mea” de Temistocle Popa), dar și prin emoționanta tălmăcire a celei de-a doua piese alături de… fiica sa! Nu o dată Spătaru a făcut parte din colectivele artistice peregrinate de impresarul Alexandru Mihu pe meridianele globului, așa încît soția acestuia, Maria Dragomiroiu, a ținut la rîndul ei să nu lipsească de pe afiș, cu atît mai mult cu cît și ea a colaborat cu Temistocle Popa, imprimînd chiar un întreg album cu creațiile acestuia. Ne amintim că anteriorul show ”In memoriam Dan Spătaru” fusese deschis de apariția-surpriză a solistului din Rîșnov Costel Lăzăroiu, căruia Sida Spătaru i-a încredințat, datorită timbrului asemănător, toate ”negativele” starului, deși, de nrecrezut, nu l-a întîlnit niciodată (chiar nu s-a dus, ca admirator, la nici un concert al lui?).
De această dată el a fost introdus în scenă de Mihai Constantinescu, preluînd ”Fanfara militară”, după ce cantautorul oferise cunoscutele sale compoziții proprii ”Și te-am iubit” și ”Iubiți-ne că sîntem flori”. Temperamentala Silvia Dumitrescu a fost colegă cu Dan la Ansamblul ”Tinerimea română”, așa încît ne-a reamintit, în stilu-i personal, șlagărele compuse de Temistocle Popa ”Cînd merg copii la școală dimineața” și ”În rîndul patru” (deh, amintiri din copilărie!), cărora le-a adăugat ”Cred în tine” de Adrian Enescu.
Gabriel Cotabiță a mărturisit cu sinceritate că n-a mai cîntat niciodată cele două melodii lansate cîndva de Spătaru, dar a făcut-o cu profesionalismul obișnuit, cu atît mai mult cu cît l-a legat dintotdeauna o strînsă prietenie de compozitorii acestora, Cornel Fugaru (”De vrei să știi ce înseamnă român”) și Ionel Tudor (”La 5 și jumătate”). La același gest de firească reverență a recurs și Carmen Rădulescu, cu ”Nici o lacrimă” de Ion Cristinoiu și ”Cine te-a iubit” de Dan Dimitriu, alăturîndu-le șlagărul propriu ”Nu știu”, de Șerban Georgescu. Fiecare invitat a căutat să-și agrementeze apariția cu elemente inedite , ceea ce a făcut și Daniel Iordăchioae, care la piesa ”Eu, tu și-o umbrelă” de Temistocle Popa (alt mare succes impus de filmul ”Cîntecele mării”, ce a născut o frumoasă poveste de dragoste între Spătaru și partenera sa, superba actriță rusă Natalia Fateeva) a adus un ansamblu coregafic, firește…cu umbrele, după care a cîntat în duet cu Nico ”Florile iubirii noastre”; chiar dacă a lăsat-o singură la microfon, ploieșteanca i-a declarat fără echivoc după aceea ”Mi-ai furat inima”…În foyer-ul Sălii Palatului s-au găsit la dispoziția publicului cartea ”Dan Spătaru, regele aplauzelor”, apărută la Editura Militară, precum și două CD-uri de ultimă oră ale lui Raoul (Rareș Borlea). Anunțînd că după spectacol va acorda autografe pe ele în holul sălii, cantautorul a oferit din cuprinsul lor piesele ”Inimă de floare” și ”Mă blestem să te iubesc”.
De fiecare dată la asemenea evenimente, frumoasa Anca Țurcașiu respectă întrutotul tematica manifestării, ceea ce a făcut și de această dată, evocînd marile șlagăre ”Țărăncuță,țărăncuță” de Ion Vasilescu și ”Nu m-am gîndit la despărțire” de Dan Dimitriu. Chiar așa, cine s-ar fi gîndit la despărțire, atunci cînd Dan Spătaru era în plină formă? Dar, așa cum își dorește și Marina Voica, îndemnul ei ”Să nu ne despărțim”, speranță vie a oricărui artist vis-a-vis de publicul său, a fost adus la rampă de artiștii care rămăseseră în culise după mai bine de patru ore de spectacol (totuși, contractul ar trebui să conțină prevederi ferme în acest sens, ca la teatru!). Cu toții, acompaniați de valoroasa orchestră și de cele două excelente componente ale backing-ului vocal, dar mai ales de glasurile celor 4.000 de spectatori în picioare au dat viață cîntecului care, așa cum spuneam, este un adevărat imn legat de numele lui Dan Spătaru, ”Drumurile noastre”. Inevitabil, vrînd-nevrînd, drumurile noastre se vor întîlni într-o bună zi în Ceruri, unde ne așteaptă artistul, alături de alți îngeri ai muzicii noastre ușoare…
Octavian URSULESCU