Evenimente muzicale în țară

Nu credeam a mai vedea vreodată atît de plină sala Casei de cultură a sindicatelor din Galați! Și asta la un concert de muzică ușoară tradițională românească – e drept, susținut de autentice vedete ale genului. Meritul revine fostului (și, sperăm, viitorului) director al Teatrului muzical ”Nae Leonard”, cel care își propune ca sub ”stindardul” Fundației pe care a înființat-o, ”Leonard”, să promoveze valorile perene ale genului. De altfel am înțeles că unul din protagoniștii acestui spectacol, Alexandru Jula, are un proiect extrem de ambițios, pe care speră să-l demareze în curînd: o asociație națională a ”Seniorilor” divertismentului românesc! Ar fi minunat să-i vedem la lucru, solidari (sperăm să fie!), umăr lîngă umăr, în spectacole memorabile, pe cei care ne încîntă de decenii și care, neglijați de organizatori, televiziuni, posturi de radio, mai au atîtea de spus pe scenă. În Franța, de pildă, există turneele intitulate ”Nostalgie”, la care publicul se calcă pur și simplu în picioare să-i revadă pe idolii care acum au 60, 70 sau chiar 80 de ani! Iar în Italia, pentru a înțelege ce înseamnă memoria afectivă a melomanilor, recenta dispariție a lui Little Tony a produs o vie emoție la scară națională. E timpul să învățăm și noi să ne prețuim monștrii sacri atîta timp cît sînt în viață!

Revenind la spectacolul de la Galați, doi asemenea eroi, cu multe decenii de succese la activ, s-au reîntîlnit pe scenă, așa cum au făcut-o de atîtea ori. Alexandru Jula va aniversa peste puțină vreme șase decenii de activitate artistică! Da, ați citit bine, acest artist legendar a străbătut surîzător toată istoria recentă a genului, nu întîmplător anul acesta i s-au consacrat două cărți, o a treia fiind pe cale să apară, și a fost distins, la Antena 2, cu Premiul pentru muzică al emisiunii ”Confidențial”, realizată și prezentată de Oana Turcu și Cristian Brancu. Mai mult, neobosit, lucrează la un nou album! Recitalul său, încîntător, presărat cu glume și amintiri, a înlănțuit piese din diverse epoci, fiindcă…are de unde alege. La rîndul ei, Mirabela Dauer se dovedește solid ancorată în actualitatea genului, axîndu-și apariția pe piese mai recente, născute din colaborarea cu talentatul cantautor Raoul, cu care a oferit de altfel, în finalul spectacolului, cîteva gustate duete. Solistul originar din Turda a cucerit aplauze cu piese de pe albumul ”Balkanic”, recenzat și de revista noastră. O foarte plăcută surpriză, pentru cei care n-o cunosc, a oferit prin prestația sa sensibila și atît de muzicala Alexandra Canareica. Absolventă de Conservator, tulceanca are la activ două premii de interpretare la Mamaia și este ultima cîștigătoare a Trofeului ”Steaua fără nume”, în 1989, impresionînd prin repertoriul divers. În fine, micuța solistă Maria Crăciun, ajunsă acum la 13 ani, pare a nu mai avea prospețimea debutului, cînd cucerea zeci de premii: poate prost îndrumată, poate în căutarea succesului comercial, abordează un repertoriu modern care nu i se potrivește, renunțînd la piesele de linie. Sîntem siguri că Mirabela Dauer, care o protejează, îi va da sfaturile cele mai bune.

În multe localități mai mici din țară se organizează manifestări muzicale cu ecou internațional remarcabil și avînd în plus avantajul că întreaga suflare locală, în frunte cu oficialitățile, se implică total. Nu o dată am amintit în paginile noastre de talentatul solist de muzică ușoară Selatin Kiazim. Am amintit de descendența sa artistică, dar acum este cazul să facem toate precizările necesare, avînd în față și documentata broșură dedicată lui ”Grigore Kiazim – rapsod al cîntecului dobrogean” de nepotul acestuia, Baear Chiazim. L-am cunoscut pe Baear pe cînd era director al casei de cultură din Măcin, organizînd spectacole extraordinare cu artiști importanți; au fost acolo, degustînd ba o scrumbie, ba un batal preparat ”ca la mama lui”, turcește, Gabriel Cotabiță, Ileana Șipoteanu, Gabriel Dorobanțu, Cătălin Crișan (mulți ani a purtat bluzonul de ”fîș” produs la fabrica din Măcin!), regretatul Nicu Dumitrescu și mulți alții. Personal am cea mai urîtă amintire legată de un asemenea spectacol: chiar în fața casei lui Baear mi-a fost spartă mașina și mi s-a furat tot ce era în ea, haine de scenă (veneam după festivalul de la Amara), bani, acte, pînă și agenda telefonică, dar mai ales mașina de scris. Cum asta se întîmpla înainte de 1989, bănuiți cîte drumuri a trebuie să fac la Miliție, unde caracterele mașinii erau înregistrate…În fine, din acel moment n-am mai dorit să revin la Măcin, dar aflu acum, din această carte, că exista un festivalul ”in memoriam” închinat acestui neuitat virtuoz al cobzei, mandolinei și banjoului.

Anul acesta a avut loc un spectacol omagial aniversînd 100 de ani de la nașterea artistului, în organizarea primăriei, casei de cultură din Măcin (care îi poartă acum numele) și comunității turce locale; să mai precizăm că a fost un răsfăț cu baclavale și alte delicatese gastronomice turcești? Invitații speciali în spectacol au fost Reihan Kiazim (fratele mai mic al artistului omagiat), Sevim (nepot, valoros pianist și șef de orchestră) și fiul acestuia din urmă, Selatin (cu ortografierea turcească autentică Sehllatin). Reihan a interpretat chiar la mandolina lui Grigore, lăsată lui moștenire, piese din folclorul românesc și turcesc, Sevim a cîntat vechi piese turcești, specifice folclorului dobrogean, iar Selatin a cîntat cu aplomb muzică ușoară românească și internațională (poate ajunge la fel de celebru ca Tarkan, mai știi?). Au participat ansambluri de dansuri, un taraf, alți soliști de muzică populară, și pe scenă, și în sală fiind români, turci, ruși lipoveni, italieni, greci. Cu această ocazie oficialitățile au promis reluarea festivalului ”In memoriam Grigore Kiazim”, întrerupt anul trecut; să vedem dacă se vor ține de cuvînt…În celălalt capăt al țării, în Munții Apuseni, la Zlatna, știm însă sigur că se va îndeplini tot ce s-a propus. Există aici un primar, Silviu Ponoran, care numai că-și iubește cu patimă orașul (care arată ca o grădină japoneză, cu poduri de lemn și arteziene!), dar este promotorul celor mai ambițioase proiecte culturale.

Astfel, tradiționalului festival de romanțe i s-a adăugat acum ceva incredibil: un Festival internațional al filmului etnografic! Acest FIFE a fost pus la cale cu tînărul artist fotograf (colaboratorul nostru, de altfel) și regizor Gabriel Boholț, avînd încă de la prima ediție un juriu prestigios: Geo Saizescu (președinte), Alecu G. Croitoru, Sebastian Papaiani, Călin Căliman, tînăra vedetă de la TVR2, actrița româno-canadiană Claudia Motea, Marian Stere de la Radio România Internațional (el a acordat distincția pentru muzică originală). Multă muzică în filmele de pe ecran (proiecțiile începeau pe stadion de la orele 22, pe un ecran gonflabil pus la dispoziție de Marius Iurașcu, directorul România Film), dar și pe scenă, cu invitați cunoscuți, Traian Jurchelea sau Mircea Tîrziu, cîștigător al Trofeului ”Moștenitorii” de la ”Tezaur folcloric” (TVR2), dar și cu cei mai talentați artiști locali. Înafara festivalului de romanțe, Silviu Ponoran are în proiect concerte de muzică ușoară cu artiști valoroși, mai ales că la liceul din localitate există un ambițios tînăr profesor de muzică, Horia Tanislav.

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Related posts

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Switch to desktop version