Festivalul internațional ”George Grigoriu”, supremația profesionalismului
Totul, la cea de-a IX-a ediție a Festivalului internațional ”George Grigoriu” de la Brăila, a făcut dovada profesionalismului și a seriozității, confirmînd superlativele mass-media. Deja un ”brand” solid, inclusiv pe plan internațional, festivalul de la Brăila a crescut an de an ca Făt-Frumos, în timp ce rivalul, ”căpcăunul” din poveste, a se citi festivalul de la Mamaia, s-a afundat tot mai adînc în pămînt, ajungînd azi doar o manifestare pipernicită, depășită la pas și de festivalul ”Dan Spătaru” de la Medgidia. Și cum să nu fie așa, cînd organizatorul, Consiliul județean Brăila (prin președintele Gheorghe Bunea Stancu, un admirabil iubitor de muzică), a pus și la ediția actuală ”la bătaie”, ca trofeu, un superb autoturism BMW, la care se adaugă alte distincții de aproape 10.000 de euro? Așa încît, din cei 21 de finaliști, 13, mult mai valoroși decît românii, atrași și de ecourile edițiilor anterioare, au venit de peste hotare (cei din Kosovo s-au rătăcit pe la Constanța și n-au mai ajuns), făcîndu-ne să tragem un semnal de alarmă în ce privește selecția, repertoriul și mai ales modul de pregătire în cazul aspiranților la gloria muzicii ușoare din România: avem copii excepționali, colecționari de premii peste hotare, dar la adolescență și apoi la maturitate aceștia se pierd, semn că ”antrenorii” valoroși (o situație similară întîlnim la fotbal) ne lipsesc sau oricum nu sînt la nivelul celor de la ”juniori”. Dar despre asta vom mai vorbi, discrepanța în cauză nedatorîndu-se în nici un caz gazdelor, care au fost la înălțime, ca de obicei. S-a spus că festivalul ”George Grigoriu” depășește lejer defunctul ”Cerb de aur” și este un Eurovision în miniatură, nefiind nici o exagerare în aceste aserțiuni: e adevărat, la Brăila numărul finalistelor a fost jumătate ca la Malmo, în schimb aici a existat acompaniament cu orchestră, iar juriul nu a putut fi nicidecum acuzat de jocuri geo-politice și cu atît mai puțin de favorizarea gazdelor, din cei 11 laureați doar 2 fiind români! Așadar, totul a fost ”live”, făcîndu-ne o deosebită plăcere să transcriem numele instrumentiștilor de elită conduși cu o mînă de maestru de Ionel Tudor (pian): Andrei Tudor (claviaturi), Eugen Tegu (chitară bas), Dan Ioniță (saxofon, percuție), Marian Georgescu (chitară), Laurențiu Zmău (baterie, percuție), Daniel Bouroșu (chitară solo), Dan Pirici (percuție, chitară bas). Aceștia au muncit enorm, realizînd orchestrațiile și acompaniamentul nu numai pentru cele 42 de melodii ale concurenților, dar și pentru cele 5 recitaluri, deci cam 100 de piese! Un efort ieșit din comun, cu un surmenaj căruia i-a căzut victimă chiar în ziua Galei însuși Ionel Tudor, transportat însă de urgență, la intervenția președintelui Bunea Stancu, cu un elicopter la București, unde problemele cardiace ivite au fost tratate și rezolvate corespunzător. Iată însă că succesul scenic nu înseamnă doar aplauze și lumina reflectoarelor, ci și suferință. Din fericire, Andrei Tudor a fost la înălțime în seara Galei laureaților, suplinindu-și părintele aflat pe un pat de spital…
Cum spuneam, organizare perfectă, nimic nefiind lăsat la voia întîmplării: program de sală bogat ilustrat, la loc de cinste cu partenerii media cei mai importanți, ”Actualitatea Muzicală”, Agerpres și ”Ultima Oră”; ecran mare în fața Casei Tineretului, pe care trecătorii puteau urmări ce se petrece în sală (doar sonorizarea, aici, trebuie imperios îmbunătățită, ca și în sală, membrii juriului plîngîndu-se însă, exact invers, de intensitatea sonoră); expoziție foto George Grigoriu și panouri cu cîștigătorii anteriori, în foyer; afișe extrem de atractive; transport ”ceas” între hoteluri și sala de concert; plimbare cu vaporul pe Dunăre, prilej pentru invitați de a cunoaște ”România frumoasă”, cum sună o cunoscută emisiune de la TVR2. Peste toate acestea a vegheat, cu un ochi experimentat, directoarea Centrului de creație Brăila, Maria Pușcaciu. Co-producători ai acestui veritabil eveniment muzical: TVR2 (directoarea canalului, Liana Săndulescu, a delegat-o inspirat pe Carmen Movileanu, fosta prezentatoare de la Mamaia fiind o bună cunoscătoare a fenomenului) și Radio România (mediatizare, săli de repetiții și, firește, excelenta orchestră). În ce privește juriul, am constatat din nou discrepanța dintre valoarea și creditul profesional, net superioare, ale reprezentanților țării noastre; chiar dacă au fost în minoritate (4 la 5), Marius Țeicu (președinte), Horia Moculescu, Andreea Andrei și Titus Andrei au reușit să contracareze ”jocurile” de la precedentele două ediții, cînd soliști italieni au cucerit nemeritat Trofeul, ierarhia finală fiind de această dată impecabilă. Dintre străini, doar cunoscuta interpretă (a fost și la ”Cerbul de aur”, cu 40 de ani în urmă!) și producătoare Eliane Dambre, din Elveția, s-a situat la același nivel, ceilalți fiind Oleg Volontir (Republica Moldova), Franco Ianizzi (Italia), Olivier Vanhouten (Belgia), Martin Karnolski (Bulgaria).
Cu destul de puține excepții, soliștii au abordat stilul ”în forță”, și-au supralicitat glasurile, ceea ce, mai ales în registrul acut, i-a dezavantajat. În aceste condiții, cele două piese ale duetului elvețian Aliose au fost o adevărată oază de liniște și muzică adevărată, cu o îngemănare perfectă a glasurilor și delicate intervenții instrumentale: Alize Oswald (pian, autoare a piesei ”Je n suis pas folle”) și Xavier Michel (chitară, percuție) au confirmat numeroasele premii anterioare, între care două din partea Academiei ”Charles Cros”. Deși tineri, ei au străbătut lumea, susținînd sute de concerte din Nepal în Argentina, din Armenia în Paraguay, au editat 2 albume, au scris muzica la tot atîtea filme. Versiunea dată de ei celei de-a doua piese, ”Amurgul” de George Grigoriu, constituie o mostră de rafinament și gingășie – și ne bucură să aflăm că ei o cîntă acum cu mare succes în Franța și Elveția, precum și în toate aparițiile TV! Anunțarea Trofeului, înmînat alături de cheile BMW-ului de Gheorghe Bunea Stancu și Ionel Țilea (de la sponsorul principal, Tancrad), a ridicat publicul (care îi ovaționase și în seara de concurs) în picioare, de mult namaiexistînd o asemenea unanimitate. Cum italienii trimit an de an soliști buni la Brăila, premiul I a revenit lui Gino Scannapieco, un napolitan înzestrat, dar amintirea versiunii Larei Fabian la ”Adagio” de Albinoni este prea puternică. Talentații componenți ai formației Electric Fence (poate că alegerea piesei proprii nu a fost cea mai inspirată) par blestemați să cucerească mereu premiul II (chiar dacă, aici, asta înseamnă a 3-a poziție), după cele două locuri secunde de la selecțiile naționale Eurovision (abia acum s-a văzut că ei, cu dinamismul lor, probabil ar fi făcut o figură mai bună în Suedia): cu doi studenți la Compoziție, la UNMB, în componență (David Ciente, Alexandru Mîșu) și o solistă bună, Elena Luminița Vasile (buzoianca domina pe vremuri competițiile inter-județene de muzică ușoară), Electric Fence a fost singura prezență românească notabilă în palmares, în condițiile în care, de neînțeles, constănțeanul Selatin Kiazim a fost omis. Absolut meritat premiul III pentru Shani Zamir (Israel), solistă care ne-a propus o compoziție proprie închinată păcii, ”Forever”. Simpaticul basarabean Eugeniu Andrianov, student la Academia de muzică ”Gavriil Musicescu” din Chișinău, a deschis de justețe seria mențiunilor, datorîndu-și succesul în primul rînd modernei versiuni a celebrului cîntec al lui Guilelm Șorban, ”Numai una”. Celelalte mențiuni au fost acordate foarte tinerei (16 ani) Enrika Derza, 16 ani, din Albania, și Ani Sarandeva, din Bulgaria. Contratenorul ucrainean Oleg Lâsii a abordat cu siguranță aria ”Muzica” din opereta ”Valurile Dunării” de G. Grigoriu, fiind recompensat cu Premiul de popularitate, la care a contribuit și piesa folclorică din țara sa. Mai mult actor de telenovele decît cîntăreț, chipeșul portughez Rui Andrade și-a făcut neașteptat loc în palmares (Premiul special al Consiliului județean Brăila), în timp ce ultimele două distincții puteau și trebuiau acordate altor soliști, mai buni. Le-au primit Elena Chirvase (Premiul Centrului de creație), respectiv exoticul (dar numai atît…) Ahmed Shamrah, din Insulele Maldive, în timp ce au fost ocoliți la premii doi tineri soliști extrem de înzestrați din țara noastră: Selatin Kiazim, 17 ani, singurul care a cîntat două melodii ale compozitorului omagiat, și Ion Moise Bădulescu, 16 ani, un autentic colecționar de premii, inclusiv peste hotare. Dincolo de toate, ne-am bucurat să reascultăm, în versiuni moderne, tinerești, cîteva (ar fi însă de dorit să se diversifice oferta, unele titluri prea s-au repetat) din marile șlagăre compuse de George Grigoriu: ”Amurgul” (de 5 ori), ”Eternitate”( de 4), ”Niciodată, niciodată”, ”Nu suntem îngeri”, ”Fetele cu ochi albaștri”, ”Doar tu ești fericirea mea”, ”Cui îi pasă de mine ?”, ”Și cîntau mandoline”, ”Ia-ți mireasă ziua bună!”, ”Un semn de dragoste”, ”Să cînte lumea”, ”Speranțe vis, speranțe flori”, ”Liliana”. Cum și de această dată în recitaluri nu s-a cîntat nici o piesă de G. Grigoriu (!!), ne-a bucurat promisiunea făcută de președintele Bunea Stancu referitoare la ediția festivă, a X-a, de anul viitor, cînd intenționează să invite pe toți cei care au colaborat cu compozitorul omagiat, pentru a depăna amintiri despre el și a ne oferi versiunile originale ale marilor sale șlagăre: Luminița Dobrescu, Margareta Pâslaru, George Nicolescu, Marina Voica, Mihaela Mihai, Angela Similea, Stela Enache, Marina Florea, Cristian Popescu, Pompilia Stoian, Gabriel Cotabiță, Fuego, Mihai Constantinescu, George Enache nu trebuie să lipsească din această listă și garantăm că vor fi micro-recitalurile cele mai aplaudate! Anul acesta au fost invitate două autentice vedete din Republica Moldova, Anișoara Puică (o prezență distinsă, o artistă cu voce frumos timbrată, caldă) și temperamentalul Pasha Parfeni, autor al melodiei din acest an a Republicii Moldova de la Eurovision. Acesta din urmă a cucerit Trofeul festivalului de la Brăila în 2009, după care a cunoscut mari succese pe scenele de la Medgidia, Mamaia, Brașov (”Cerbul de aur”), colaborînd fructuos, între altele, cu Andrei Tudor. Italianul Francesco Napoli a oferit un nostalgic recital retro, reamintindu-ne refrene de neuitat (”Marina, Marina”, ”Volare”, ”Arrivederci, Roma”…), iar Paula Seling a strălucit în seara de gală, la nivelul cel mai înalt al performanțelor sale, fiind rechemată de mai multe ori la rampă. În acest context și ocolite fiind vedetele autohtone de mai sus, a surprins prezența în…recital a unui ”no name” 100%, Randy Roberts (el spune că-i american, dar bănuim că mai degrabă e italian!). Chiar dacă anonimul s-a străduit să facă față (jos pălăria în fața orchestrei!), prestigiul festivalului de la Brăila este de-acum prea mare pentru a mai face asemenea concesii…amicale.
Au fost trei zile de muzică ușoară de mare calitate, în care compozitorii noștri din toate generațiile și-au dovedit viabilitatea creației, pentru că s-au cîntat cu deosebit succes și melodii aparținînd unor Cornel Fugaru, Ionel Tudor, Mihai Alexandru, Andrei Tudor, Cristian Faur, Paula Seling. Cu siguranță, nu doar ”Amurgul”, de care am amintit, va intra în repertoriul permanent al concurenților străini, ci și alte titluri românești – aceasta e marea victorie a festivalului nr. 1 din România!
Octavian URSULESCU