În bălăriile de la Nana, Băsescu a călcat rău pe șarpe – Ion MARIN
Traian Băsescu a renunțat la ideea de a se întoarce la sorocul celor nouă ani acolo de unde a venit, pe mări și oceane, deși pentru orice eventualitate și-a reînnoit brevetul și a anunțat, probabil, în spiritul nobilului titlu de bunic, că are de gând să se facă agricultor, mai exact pomicultor, cu toate că la Nana pământul mănos și ciocolatiu (apud consilierul prezidențial de familie) este mai curând potrivit pentru ceea ce produce acum, pentru grâu și porumb, în baza tradiției și rețetarelor de la institutul vecin, Fundulea. Până aici, toate bune și respectabile. Apare însă, ca în dosul unui gard de mărăcini, dezastrul. Făcut public, recunoscut și apoi argumentat, din nebăgare de seamă sau din exces de zel chiar de preopinent, în desele sale apariții la ore de vârf și mai apoi pe blog și pe Facebook. Mai întâi, recunoașterea faptului că fiica lui a făcut o achiziție pentru un terț, adică pentru dumnealui, ceea ce înseamnă că, una din două, ori ar trebui să facă un act, eventual notarial, cu adevăratul posesor, ori rămâne beneficiara matrapazlâcurilor legate de această tranzacție și atunci nimeni nu mai poate invoca eliminarea ei din discuțiile asupra subiectului. Contrar a ceea ce se ventilează în spațiul public legat de această mânărie imobiliară, eu cred că prima problemă ce trebuie luată la verificat este cea trimisă într-un nemeritat con de umbră. Anume, prețul. Absolut dubios, dublu față de prețul local al pieței, ceea ce pune în discuție și corectitudinea creditului acordat de bancă. Dacă nu este vorba de spălare de bani, atunci e vorba de un posibil și substanțial parandărăt (tot cam aia) și de posibilitatea de a-și plăti datoria cu surplusul (jumătate din suma necesară) direct din banii băncii. Așa că întrebarea celor care nu știu de unde va plăti notărița cei trei sute de milioane lunar își are un prim răspuns. Al doilea este că pământul acela, dacă nu va pune adevăratul proprietar piersici și zarzări pe el, produce și se achită singur în maximum 15 ani, respectiv pe la jumătatea termenului scadent, bașca subvențiile UE. În plus, e vorba de supraevaluarea terenului de către bancă, exact în limita acoperirii garanțiilor și apoi de o dobândă preferențială! Așa că adevăratul proprietar, Traian Băsescu, are tot interesul să și-l mențină la conducerea băncii, a CEC-ului nostru amărăștean, pe bunul său samaritean care i-a făcut o asemenea nemăsurată pomană și să-l sune pe ministrul finanțelor, care intenționa să-l schimbe. Numai că o astfel de faptă întrunește la literă și la alineat conținutul infracțiunii de trafic de influență. Apărătorii săi au mai adăugat niște agravante, susținând că nu a sunat pur și simplu, ci spre a-i atrage atenția ministrului respectiv că se expune la mari riscuri. Un fel de ”nu e bine, domnule chestor”, care, cum ai da-o, tot a amenințare sună, adică a altă încadrare din codul penal. Cât privește consilierul familiei (famigliei, mai exact) pe afaceri agricole, el a reușit să se autodenunțe și să se umple de ridicol într-un mod atît de evident încât a ajuns să-i scandalizeze și pe slujitorii de la biserica venerării lui Traian Băsescu, așa cum, pe bună dreptate, a denumit-o unul dintre țîrcovnicii ei de prestigiu, tentat tocmai din cauza acestei panamale să-și renege din nou religiunea. În fine, apare acest domn cu nume ce poate ține loc și de o răutăcioasă poreclă, Păpici, sau cam așa ceva, care a vrut să vadă dacă locul e clean, și pentru asta a folosit o sesizare care a fost mai întâi legendată și apoi transformată în jusitificarea prezenței procurorului pe la capătul tarlalei. Coincidență clar dubioasă, după cum la fel de dubios este bombardamentul cu răspunsuri adresat petentului, care se miră și el probabil –dacă nu este pe tiră- de unde atâta importanță ce i se acordă. Că doar în materie de fraude și plângeri funciare justiția română, parchete și instanțe, nu-și vede capul, având milioane pe rol. În concluzie, interesul poartă prea vizibil fesul prin coclaurile de la Nana, și iese la iveală cu toată finețea lucrării și lucrăturii în care au fost angrenați procurori, consilieri, fiice și alți aparținători spre a-l garda pe primul agricultor. Care nu s-a gândit deloc că din bălăriile mediatico-politice stârnite încă o dată, tocmai când să iasă la liman, îl mai poate mușca încă o dată șarpele suspendării. De data asta, letal, dacă este să ne luăm fie și numai după groaza ce pare să-i fi pocnit pe tot mai puținii, dar tot mai înverșunații săi sectanți din biserica adoratorilor (ne)smintiți. Și, în mod evident, și pe el însuși.