Investițiile chinezești, miracol sau miraj?
Investițiile chinezești, miracol sau miraj?
De 10 ani, chinezii cumpără milioane de hectare de pământ arabil din Argentina până în Australia și din Filipine până în Europa de Vest. Dar ei sunt interesați nu numai să își asigure securitatea alimentară, ci și să pătrundă în lumea know-how-ului occidental.
Investițiile chinezești în agricultură sunt din ce în ce mai importante și se regăsesc pe toate continentele. Dar, interesele sunt diferite, în funcție de zona țintită. În UE, avalanșa yuanilor nu mai este, însă, văzută cu ochi buni.
Europa de Est, poarta Chinei spre Occident
Țările Europei de Est, membre UE, sunt considerate de chinezi drept porți de intrare pe piața de profil europeană. Spre exemplu, anul trecut, statul chinez a reușit, prin compania Zhonglu Fruit Juice, să cumpere cea mai importantă firmă producătoare de suc de mere din Polonia, Appol, contra mai puțin de 16 milioane de euro. Appol exporta cu mare succes în Vest, dar și în China, așa că Zhonglu a dat trei lovituri deodată: nu mai are concurență de calitate în țară și a intrat și pe două piețe a sucurilor naturale, cea din Europa și cea din SUA. Compania de audit KPMG consideră că astfel de achiziții fac parte dintr-o amplă strategie a Chinei de a crea coridoare de export, indiferent de forma de transport, către anumite zone considerate a fi strategice pentru interesele economice ale Beijingului
Africa, pământ chinezesc
Una dintre zonele unde investițiile chinezești în agricultură nu contenesc este Africa. 20% din investițiile chinezești în agricultură merg numai spre continentul negru, unde zeci de milioane de hectare sunt controlate astăzi de la Beijing sau Shanghai. Dar, de aici, chinezii nu aduc nimic în țară, totul fiind destinat asigurării alimentației africanilor. Și aici există un obiectiv pe termen lung, asigurarea pieței locale fiind garanția că Africa nu va importa, spre exemplu, grâne, nedestabilizând astfel prețurile de pe piețele internaționale. De altfel, președintele chinez a anunțat și un ajutor de 1 miliard de dolari pentru țările africane, bani ce vor fi folosiți pentru amelioarea randamentului agricol local, până în 2021. Australia este și ea vizată, aici fiind operată o achiziție de răsunet, în 2016. Chinezii au cumpărat ferma ”S Kidman and Co” care deținea 10 milioane de hectare de teren agricol…
Ținta UE, exemplu: Franța
Cumpărăturile chinezești în Occident sunt și ele foarte importante și se desfășoară pe toate planurile, de la furnizori uriași de inputuri precum Syngenta la companii-gigant de produse alimentare pca Smithfield Food. Totuși, țări precum Franța au început să devină ceva mai suspicioase vizavi de ajutorul capitalist chinez. Aici s-a dovedit că, în industria de prelucrare a laptelui, spre exemplu, investițiile chineze au mers numai pe termen scurt și numai în zona de produse destinate bebelușilor. Altă zonă de interes a reprezentat-o cea a conservării legumelor, unde o companie chineză pe nume Chalkis a promis că va investi în fabrica de conserve de acolo, Le Cabanon, cât să salveze producția locală anuală de 60.000 de tone de roșii. Un an mai târziu s-a aflat că majoritatea roșiilor procesate acolo erau aduse din China, deci producătorii locali au fost läsați baltă. Pe de altă parte, specialiștii francezi din industria cărnii colaborează foarte bine și profitabil cu industria de profil a Chinei. Bref, o concluzie ar putea fi sintetizată așa: mirajul prosperității aduse de chinezi nu ține loc de miracol economic…
Cătălin Dumitrescu