Iohannis și-a semnat demisia
Iscălitura matinală a președintelui pe actul demiterii madamei Kovesi, venită la o lună după sentința data de CCR, a surprins, chiar a năucit, ambele tabere. Puterea PSD- ALDE tocmai redacta actul de demitere a trădătorului Iohannis, iar președintele părea să stea agățat cu brațe vânjoase, până la moarte și mai încolo, de stânca luptei anticorupție, văzută victorioasă doar în varianta actualului procuror șef al DNA. Ce l-a făcut pe sas să semneze în dimineața asta actul pierderii alegerilor, că tot s-a lăudat că mai candidează o dată? Ce a visat?
”E o strategie”, scrie un comentator. ”Are el planurile lui”, scrie altul. Eu cred că, pentru demonstranții ieșiți în piețe pentru a striga ”Jos penalii!”, ”Dragnea la pușcărie!” e o trădare, iar președintele și-a dat definitiv cu stângul în dreptul. Să strigi constant că nu o dai jos pe Kovesi că nu există temei și brusc s-o dai cotită, sună ca întoarcerea armelor. ”S-a înscris Iohannis în partidul condus de Dragnea?” – întreabă un internaut.
Trebuia demisă Kovesi? Firește. Orice funcție de stat e trecătoare, iar politica taie și spânzură după cum are chef. Nimeni nu-i de neînlocuit, exceptându-l, firește, pe Dragnea! Cimitirele, e o zicere, sunt pline de persoane de neînlocuit. Numai că gestul președintelui sanctifică un nume și-i dă certificat de neînvins – Dragnea. Acest Greuceanu al politicii românești, suit pe cel mai înalt cal al puterii, cu mustața lui afumată cu tutun scump, a primit azi cea mai râvnită confirmare – omagiul președintelui. Gestul lui Iohannis, șmecher sau laș, legist cu întârziere sau doar politician, înseamnă, oricum ai da-o, abdicarea. El nu a semnat decretul demiterii Laurei Kovesi, ci propria demitere, care nu-i percepută ca de onoare. A scutit PSD de cazna explicațiilor și de alte sforțări politicești, care au devenit inutile.
Lucian Avramescu