Liberalii, prin ei înşişi, la vale! – Octavian ANDRONIC
Partidul Naţional Liberal, condus de Crin Antonescu, devine o problemă tot mai gravă prin „politica” sa de cadre, urmaşii Brătienilor demonstrează că resursa umană este atât de precară încât nu pot să împingă în fată în funcţii guvernamentale, decât personaje compromise sau înscrise ferm pe traseul compromiterii. Înverşunarea cu care Antonescu se încăpăţânează să promoveze personaje pline de bube, dând apă la moară „rezervelor” lui Băsescu, este demnă de cauze mai bune. Actorul Diaconu este, din acest punct de vedere, un campion. A fost pus ministru peste cultură deşi problemele sale de incompatibilitate erau clare ca lumina zilei şi nimic nu le putea schimba. La fel cu Fenechiu: şi pentru un novioce în ale justiţiei române era limpede că acesta nu avea cum să se sustragă unei condamnări. Cu toate acestea, a fost pus în fruntea unui minister care, oricum, i-ar fi creat nenumarate posibilităţi de a fi pus sub acuzare (dosarul privatizării CFR Marfă este, dealtfel, departe de a fi închis). Ce a câstigat Guvernul USL purtând în spinare o asemenea vulnerabilitate? Absolut nimic: va rămâne în istoricul guvernărilor postrevoluţionare ca primul Executiv care a avut un membru condamnant pe când era în funcţie! Despre domnul Marga ce să mai vorbim: distinsul profesor era bun la el, la Târgu-Mureş, dar nu în fruntea unui minister care reclamă vigoare (nu este uşor să călătoreşti în continuu precum Corlaţean) şi ceva experienţă diplomatică, ceea ce îi lipsea cu desăvârşire. O altă alegere proastă a lui Antonescu & Comp. a fost numirea în fruntea ASF a unui ins uns cu toate alifiile corupţiei precum Dan Radu Ruşanu, veritabil „Don” al mafiei politice liberale, în care a generat o încrengătură de cumetrii mai ceva ca în Sicilia. Numirea lui în fruntea Autorităţii Fiscale aduce cu celebra însărcinare a lupului cu responsabilităţile de cioban şi rezultatele nu vor întârzia să se vadă la pasivul PNL.
În fine, desemnarea urmaşului lui Fenechiu la Transporturi face parte din aceeaşi categorie. În guvernul Tăriceanu, Silaghi a fost unul dintre cei mai slabi şi mai vulnerabili miniştrii în sarcina sa căzând dezastrul IMM-urilor confruntate cu criza financiară. Scurtul mandat de la transporturi l-a pus în capul unei mese bogate din care nu a apucat să se ospăteze din cauza ANI, dar unde nu va întârzia să deruleze toate procedurile din recuzita cu care acest minister sifonează tradiţional banul public prin lucrări fictive sau de proastă calitate, încredinţate unei clientele transpartinice. O alegere mai proastă nici nu se putea face, individul fiind binecunoscut tuturor structurilor care au de-a face cu mediul corupţiei. Nici măcar problema sa cu ANI nu este limpezită, în ciuda deciziei instanţei care nu a lămurit exact problema esenţială: provenienţa banilor pe care nu ii putea justifica.
Asistam la marşul istoric al PNL la vale prin el însuşi, dar mai ales prin personajele pe care decide să le prezinte.