Ne-am „distrat” destul?
În urmă cu vreo două decenii, scriam o ştire despre o femeie căzută într-un canal descoperit pe Bulevardul Magheru, pe care o încheiam cu câteva cuvinte pe care statul român nu m-a lăsat să le uit: „Vi s-ar putea întâmpla şi dumneavoastră”.
Aşa că, an după an, am văzut presa ca maidan al unor personaje ca Sorin Ovidiu Vîntu, care mulţumeşte public astăzi statului român că nu i-a dat pedeapsă cât a meritat şi că nu i-a luat înapoi cât ar fi trebuit, nici măcar în numele poporului care îl întreţine pe numitul stat. Am văzut cum în politică încărunţesc, apoi înţepenesc ca legiuitori-bugetari oameni depăşiţi de două decenii, care îşi imaginează că a şti să umbli pe „Feisbuc” este suficientă modernitate, şi aşa România a rămas neelectrificată şi neasfaltată, aşa că merge… Am văzut societatea civilă prăbuşită la picioarele celor care îi dădeau, acolo, de-un sediu cu chirie mică, să aibă unii şi alţii ce să-şi scrie pe cărţile de vizită… Am văzut patrimoniul cultural naţional fără evidenţă, rai al jefuitorilor de tot felul, am văzut preşedinţi mai prejos de bănuieli, miniştri de Dezvoltare personală, de Finanţe ale altora, de Mediu nefavorabil, de Economie cu sens unic din buzunarele oneştilor în conturile „aleşilor”, de Interne cu circuit închis, de Externe în vârful picioarelor. Pe deasupra, parcă niciodată nu se usucă suficient cerneala pe noile culori ale traseiştilor de tot felul – îi ştiţi, cei cu doctrina stânga-dreapta-centru, ca „alba-neagra” în New York, adică în văzul lumii. Mai ales „localii” sunt de tot penibilul, sar cu doctrina de unde nu te aştepţi, parcă mai ieri erau de altă culoare. În orice caz, atâţia dintre ei mai au şi emfaza să anunţe proiecte patriotice, „în interesul cetăţeanului”, de regulă direct proporţionale cu umbra DNA…
Ne-am „distrat” destul? Încă nu ajunge cu „Ce ţară, frate! Nu te plictiseşti niciodată!”, de auzit pe toate străzile României, „la firul ierbii”, acolo unde tocul pantofilor se înfundă în asfaltul prost, supraîncălzit? Mai este încă loc de amuzament pe tema lipsei de simţ al ridicolului şi a minimei responsabilităţi care duhneşte de peste tot? Nu în ultimul rând, mai rămâne atât de copios datul vinei pe spectacolul politic? Nici de-a gata nu putem copia de la vesticii care înţeleg cu adevărat termeni ca „lege” sau „cetăţean”?
N-aş fi crezut în ruptul capului că după mai bine de două decenii, acel „Vi s-ar putea întâmpla şi dumneavoastră”, pe care ziarul „Ultima oră” îl publica, ar putea fi perfect valabil, numai bun de pus la rubrica „Actualitate”…
Roxana Istudor