ACTUALITATECOLȚUL OPINIILOREditorialOpinii. Comentarii

Persoanele cu dizabilități locomotorii: tratați ca excepție, nu ca parte a diversității

În România anului 2025, persoanele cu dizabilități locomotorii continuă să fie tratate mai degrabă ca o excepție decât ca parte firească a diversității noastre.

Deși vorbim despre o țară membră a Uniunii Europene, semnatară a Convenției ONU, și avem legi și directive europene privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, realitatea zilnică pentru cei în scaun cu rotile este una de excluziune, paternalism și lipsă de accesibilitate fundamentală, iar statul nu face eforturi reale pentru a le asigura un drept vital: accesul.

Persoanele cu dizabilități locomotorii tîrăiesc intr-un mediu ostril, creat de barierele fizice.

Accesul nu înseamnă doar o rampă la intrarea în primărie sau într-un magazin. Înseamnă o infrastructură gândită pentru toți cetățenii, fie că merg pe picioarele lor, cu bastonul alb sau cu ajutorul unui scaun cu rotile.

Fie părinți care împing cărucioare cu copii, fie vârstnici care trag căruciorul cu cumpărături. Înseamnă trotuare coborâte, instituții publice accesibilizate, lifturi funcționale, transport în comun adaptat și, mai ales, respect.

Singura îmbunătățire notabilă din ultimii ani vine din partea autobuzelor moderne (1 din 5 autobuze din București) dotate cu rampă de acces. Dar și aici, dreptul se exercită doar dacă șoferul vede că o persoană în scaun rulant dorește să urce și decide să coboare rampa.

Cu alte cuvinte, acest minim gest de normalitate depinde de voința unei alte persoane. Nu este garantat, nu este automatizat, nu este firesc.

Este un act de bunăvoință, nu un drept respectat. Restul orașului, în special clădirile vechi, restaurantele, instituțiile publice și chiar unele unități medicale, rămân, de cele mai multe ori, inaccesibile. (doar 30% din instituții sunt 100% accesibile, conform ANPD).

Nu există sancțiuni aplicate pentru lipsa rampelor. Nu există controale de fond. Nu există un calendar public de adaptare a spațiilor. În schimb, există promisiuni și tăceri birocratice.

De fiecare dată când o persoană cu dizabilități este umilită prin imposibilitatea de a intra într-un spațiu public, statul își încalcă obligațiile internaționale.

Convenția ONU nu este opțională. Ea cere nu doar acces fizic, ci și participare deplină și egală în societate. Or, o societate în care oamenii în scaun rulant nu pot merge la cinema, la școală sau facultate, la medic sau la tribunal fără ajutor, nu este una democratică, ci una excludentă.

România promovează din punct de vedere legislativ și strategic drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv participarea lor politică, dar reprezentarea efectivă în Parlament este foarte limitată, iar provocările de accesibilitate și incluziune sunt semnificative.

Potrivit art. 78 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, autoritățile și instituțiile publice, precum și persoanele juridice — publice sau private — cu cel puțin 50 de angajați au obligația legală de a angaja persoane cu handicap într-un procent de minimum 4% din totalul salariaților.

Totuși, cifre recente arată o situație cruntă: doar aproximativ 11–12% dintre persoanele adulte cu dizabilități active între 16 și 66 de ani sunt angajate în România în anul în curs, iar rata medie de ocupare în rândul persoanelor cu handicap este de doar 14%.

În contrast, rata generală de ocupare a persoanelor cu dizabilități în UE este semnificativ mai mare, iar deficitul de angajare în România este estimat la 32 puncte procentuale, în timp ce media europeană este de 21 puncte procentuale.

Această discrepanță se explică în mare parte prin practica extrem de răspândită a angajatorilor care refuză angajarea persoanelor cu dizabilități, invocând drept motiv lipsa „condițiilor” adecvate.

În realitate, mulți aleg să plătească sancțiuni sau contribuții în loc să își îndeplinească obligația legală — preferând plata către bugetul de stat (echivalentă salariului minim brut garantat).

Această atitudine are consecințe majore: excluderea unui număr semnificativ de persoane capabile și pregătite, perpetuând marginalizarea pe piața muncii și în societate. Statele membre UE au salarii și politici mult mai incluzive pentru persoanele cu dizabilități — dar realitatea din România în 2025 rămâne departe de standardele europene.

O altă barieră majoră pentru persoanele cu dizabilități este atitudinea socială.

Între „Săracul de tine” și „Autonomie și respect” există o prăpastie de mentalitate. Victimizarea și infantilizarea nu doar că au un impact psihologic negativ, dar și perpetuează ideea falsă că aceste persoane nu au șanse reale de dezvoltare și incluziune.

Astfel, se consolidează stereotipurile care le marginalizează și le reduc la neputință. În schimb, abordarea bazată pe autonomie și respect înseamnă recunoașterea valorii, abilităților și dreptului lor la o viață independentă și demnă. Schimbarea acestei perspective sociale nu este un moft, ci o condiție esențială pentru o incluziune reală și egală.

Să nu uităm: dizabilitatea nu este o alegere. Inaccesibilitatea – da. Este o alegere politică, economică și morală, făcută zilnic prin lipsa de voință, de fonduri și de empatie. Este alegerea de a ignora, de a amâna, de a ridica din umeri.

Dacă vrem o societate cu adevărat incluzivă, este timpul să transformăm rampa de la autobuz din excepție în regulă.

Este timpul ca accesibilitatea să devină un reflex instituțional, nu un moft. Este timpul să punem drepturile înaintea treptelor.

România nu poate fi o societate modernă cât timp ignorăm sute de mii de oameni cu dizabilități locomotorii. Așteptăm un an în care „incluziunea” să nu mai fie doar un cuvânt frumos în proiecte nerambursate, ci o realitate cotidiană.

Apel la autorități: „Nu mai folosiți persoanele cu dizabilități ca fundal la conferințe. Includeți-le la masa deciziilor!”

Președinte Fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi 

 

 

Foto creată cu Microsoft Designer

Comments

comments

Un comentariu la „Persoanele cu dizabilități locomotorii: tratați ca excepție, nu ca parte a diversității”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.