Prima zi de facultate

Cu nerăbdare, aşteptam deschiderea anului universitar care a avut loc marţi, 1 octombrie. Afară plouă torenţial, cu găleata, un timp numai bun de stat în casă uitându-te la un film, însă studenţii se pregăteau de prima lor zi de facultate. Cu emoţii imense am plecat şi eu, ca toţi ceilalţi, spre universitate. Apropiindu-mă şi mai mult de sediul instituţiei, emoţiile creşteau considerabil şi erau de nestăpânit; nu ştiam ce mă aşteaptă, iar întrebările care mă tot măcinau de zile întregi erau şi mai intense. Speram că aceste senzaţii care îmi răscoleau fiinţa să fie constructive.   Mi-am spus că nimic rău nu mi se poate întâmpla şi, cum se spune în popor “ploaia aduce noroc “, poate aşa o fi şi în cazul meu.
Se făcuse ora prânzului şi deschiderea a început. În câteva momente se aşternuse o linişte deplină în sală. Domnul Ion Marin, decanul facultăţii, a ţinut un discurs care ne-a cucerit. Poate umorul dumnealui ne-a ţinut atenţi ori căldură cu care ne vorbea, cert este că l-am ascultat cu plăcere. Îl stimez şi îl apreciez pe domnul Marin, un om cu un mare caracter, de când l-am văzut pe Antena 2 la “Codul lui Oreste “. Mi-a plăcut devotamentul dumnealui şi lejeritatea cu care vorbea. Am cunoscut şi profesorii care aveau să ne predea şi sunt bucuroasă că avem asemenea oameni printre noi, oameni cu experienţă şi, sper eu, pregătiţi să ne împărtăşească şi nouă din experienţele dumnealor.
La prima vedere, totul este roz; aşa mă şi aşteptam, însă greul d-abia de acum încolo începe.
Ni s-a făcut o scurtă prezentare a ceea ce înseamnă JURNALISM, profesorii ne-au încurajat şi ne-au urat succese pe mai departe, acum totul depinde de noi.
Ţinând cont că, la ora actuală locuri de muncă în domeniu nu prea sunt, acest lucru nu ne-a împiedicat pe noi, cei dornici de a explora această meserie şi am venit în număr extrem de mare asumându-ne ceea ce va urma: dezastru ori reuşită.
Printre noi, cei care ne dorim cu ardoare să lucrăm ca reporteri, redactori sau prezentatori, erau şi câţiva, oarecum, neinteresaţi de această meserie şi au ales-o pur şi simplu, neavând o altă opţiune; însă sunt de părere că, dacă nu faci ceea ce îţi place şi ceea ce te face să lucrezi cu plăcere, degeaba o faci. Eu şi poate mulţi alţii, am ales această meserie pentru că nu mă văd făcând altceva. Mereu am spus că vreau un serviciu spontan, imprevizibil, unde să cunosc oameni noi în fiecare zi şi să comunic cu mai multe tipuri de temperamente, iar aceasta ar fi cea mai bună opţiune. Nu îmi doresc un loc de muncă în care să stau închisă între patru pereţi, doar eu şi poate un calculator în faţă. Nu mi se potriveşte.
Sper ca toţi ceilalţi ce au păşit în această lume fantastică să ajungă acolo unde visează şi să aibă destulă ambiţie şi curaj încât să treacă peste orice.
În aceşti 3 ani de studiu sunt convinsă că o să ne aştepte multe provocări şi o să învăţăm atât de multe… ceea ce nu poate decât să îmi dea un optimism neaşteptat.
Îmi doresc ca această frumoasă perioadă să nu se termine atât de repede ca să putem să ne bucurăm de ea cu drag şi fără regrete.

Alexandra GIGOI, studentă anul I , Jurnalism „HYPERION”

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.