Revendicările Federaţiei Sindicatelor din Metalurgia Neferoasă

Publicat: vineri, 26 aprilie 2013

Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Metalurgia Neferoasă, Ion Comănescu, a transmis Executivului o scrisoare deschisă referitoare la modificarea Legii dialogului social şi Legea pensiilor.

Prezentăm documentul:
CATRE GUVERNUL ROMANIEI
Industria metalurgica, feroasa si neferoasa, atât cat a mai rămas in Romania, este pe cale de a se scufunda fără nici o sansa de salvare. Daca nu se intervine rapid, întreaga industrie metalurgica va avea soarta Oltchim, Mechel, Arpechim, combinatelor chimice, etc.
Lovitura fatala a fost data industriei metalurgice, în care sunt cei mai mari consumatori de energie, de prevederile Legii 220/2008 privind ,,stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie” care daca nu va fi modificata in cel mai scurt timp, pentru atingerea echilibrului dintre producători si consumatori, va duce la distrugerea totala a industriei metalurgice cu efecte devastatoare din punct de vedere economic si social.
Prin Directiva 2009/28/CE România si-a asumat la nivel UE să atingă un procent de energie regenerabilă de 24% în 2020. Prin Legea internă 220/2008 România si-a stabilit să atingă până în 2020 un procent de energie regenerabilă de 38% netinând cont în nici un fel de realitătile economice din tară si fără a avea la bază un studiu de impact asupra pretului energiei si implicit asupra consumatorilor care plătesc energia. Astfel România a devenit un El Dorado al investitorilor în energie regenerabilă.
Taxele pentru această energie sunt plătite de consumatori, fie ei casnici sau industriali, cele mai afectate fiind industriile intensive energetic. În 2013 aceste taxe au ajuns la un nivel insuportabil. Fiecare dintre noi putem vedea aceste taxe pe factura de energie de acasă:
– pentru 2013 taxa pentru energia regenerabilă este stabilită la 51,5 lei/MWh iar cea pentru cogenerare este de 23,1 lei MWh. În total consumatorul român trebuie să plătească 75 lei/MWh care reprezintă deja o crestere de 20% a pretului energiei. Având în vedere că procentul de energie regenerabilă si taxa de cogenerare vor continua să crească de la an la an se estimează că în 2015 acestea vor duce la o crestere a pretului energiei fată de perioada de dinaintea implementării acestor taxe cu minim 50%.Din studiile efectuate de specialisti rezulta ca schema actuală de sprijin din România este cea mai generoasă din toate statele membre UE. Sprijinul acordat energiei eoliene este de 2,24 ori mai mare decât media UE, iar cel pentru energia solară este de 2,5 ori mai mare decât media UE.
Pentru comparatie intensitatea sprijinului acordat de România pentru centrale eoliene este de 224%, fată de Franta unde este 75% si Germania unde este de 62%.
România, cu una dintre cele mai slabe economii din UE, a implementat o schemă de sprijin energie regenerabilă cu următoarele avantaje pentru investitorii în acest domeniu:
• recuperare rapidă a investitiei în mai putin de 5 ani. Durata normală de recuperare a investitiei în sectorul energetic este de 15 ani.
• un număr redus de angajati pentru exploatare centrale energie regenerabilă.
• profituri si flux de numerar foarte ridicate
• supracompensare fără nici un mecanism de reducere a compensatiilor o dată cu reducerea capitalului necesar pentru investitii datorită evolutiei tehnologiei
Este de asemenea demn de mentionat că materialele din care se construiesc centralele de energie regenerabilă (eoliene, solare) sunt în mare parte dacă nu în totalitate importate. Astfel Romania nu numai ca nu beneficiază de un flux pozitiv de capital pentru investitii, ci exportă capital, la nivelul tării noastre contabilizându-se numai datoriile către institutiile financiare creditoare.
Pe de altă parte „beneficiile” pentru societatea românească sunt următoarele:
• o crestere artificială a costului care afectează industria si consumatorii casnici în această perioadă de recesiune economică majoră când dezvoltarea si crearea de valoare sunt necesare pentru a lupta împotriva crizei economice. Consumatorii casnici trebuie să plătească de două ori aceste taxe atât prin factura de energie, cât si în pretul mărit al produselor. Cresterea pretului energiei nu creează valoare adăugată si nu duce la crearea de locuri de muncă. Ea nu face decât să obstructioneze revenirea economică a tării si să împiedice investitiile în aceste momente în care economia românească se zbate să găsească un drum de iesire din criză.
• pierderea a zeci de mii de locuri de muncă directe sau indirecte datorită falimentului marilor industrii care nu mai pot suporta schemele de sprijin si nu îti pot transfera costurile suplimentare induse prin acestea la clienti pentru că actionează într-o piată globalizată, în care numai Europa are impuse astfel de restrictii.
• convulsii sociale majore si cresterea accentuată a somajului cu cresterea indemnizatiilor de somaj care vor trebui plătite suplimentar din bugetul de stat.
• perturbatii majore în reteaua energetică natională datorită dependentei producerii energiei regenerabile de factorii de mediu
• necesitatea de a dezvolta surse de energie conventionale cu răspuns rapid care să poată fi utilizate pentru a mentine echilibrul în sistemul energetic national.
• reducerea semnificativă a încasărilor la bugetul de stat si la bugetele locale.
În concluzie schemele de sprijin energie regenerabilă si cogenerare aduc beneficii numai pentru cei care investesc în ele si aduc numai prejudicii societătii românesti. Nu putem să nu ne întrebăm cui foloseste acest lucru.
Nu este normal ca industriile subventionate sa distrugă societătile comerciale produ-cătoare si consumatoare de energie, care rezista in piata libera. Consideram că nu se urmăreste altceva decât îngroparea in totalitate a industriei românesti, cresterea numărului de disponibilizati si asistati social si inducerea de mari convulsii si tragedii sociale. Exemplul Germaniei, ,,motorul industriei europene“, prin care industria prelucrătoare din care face parte si industria metalurgica, este scutita de plata taxelor pentru energie regenerabila este grăitor despre cum un stat membru UE poate proteja interesele sale economice.
Un alt exemplu grăitor este cel al Spaniei unde schema de sprijin a fost suspendată începând cu ianuarie 2012 nemaiputând fi accesată de centrale electrice noi, rămânând să beneficieze de schemă doar centralele puse în functiune înainte de acea dată.
Având în vedere că România si-a atins deja tinta de 24% energie regenerabilă în total consum de energie asumată în fata autoritătilor europene, sindicatele din industria metalurgica cer imperios modificarea Legii 220/2008 prin:
– suspendarea schemei de sprijin după modelul Spaniei, mentinând procentul de energie regenerabilă din surse noi la 6% până în 2020.
– modificarea Legii 220 pentru a o alinia la obiectivele pe care România si le-a asumat la nivel european si a excepta marii consumatori de la plata acestor taxe (inclusiv taxa de cogenerare) după modelul Germaniei.
Acest lucru trebuie făcut în cel mai scurt timp posibil înainte de a afecta ireversibil industria metalurgica si nu numai, pentru a putea rămâne competitivi pe plan european si mondial, pentru a apăra interesele economiei nationale, pentru a proteja angajatii si familiile lor care sunt, înainte de toate, cetăteni români care acum sunt obligati să sustină costurile investitorilor străini in energie regenerabilă promise de statul roman.
Dacă nu se va lua nici o măsură, industria metalurgică îsi va închide portile în maxim 3 luni. O alta problema care preocupa lucratorii si membrii de sindicat este Legea 62/2011, Legea Dialogului Social. Emisa sub guvernarea Boc, aceasta lege loveste grav sindicatele prin norma de reprezentativitate, iar faptul ca se incearca eliminarea sindicatelor din negocierile colective este cea mai grava eroare din ecuatia patronate – sindicate. Nu putem fi indiferenti ca, nici la ora actuala nu exista un contract de munca la nivel national. Avand in vedere ca aproape toata industria din Romania are capital strain, singurele mijloace de aparare a drepturilor angajatilor sunt sindicatele, legea si contractul national. Prin Legea 62/2011 tocmai asta se incearca : slabirea sindicatelor si eliminarea contractelor unitare la nivel national. Solicitam Guvernului Romaniei modificarea acestei legi, pentru a putea pune in echilibru tendinta patronatelor de a impune masuri din ce in ce mai dure in momente de criza economica si financiara.