Siderat de România: Egalitatea inegală – George LUCIAN

Sincer, oricât aş încerca, mi-e greu să îi înţeleg pe cei care au preluat puterea în România. Cu atât mai mult cu cât ceea ce fac ei, modul cum abordează diversele probleme ale societăţii intră în contradicţie directă cu tam-tam-ul generat tot de domniile lor în perioada opoziţiei.

Articolul 16 din Constituţie susţine sus şi tare principiul egalităţii în faţa legii în prim stadiu. Dar, cu subînţeles, se ajunge la ideea de legalitate şi pe celelalte paliere: social, economic şi, cu voia voastră, politic. Ori ceea ce se petrece în prezent în societatea românească e cu mult departe de idealul înscris in legea fundamentală a ţării. Egalitatea dispare atunci când în ecuaţie întră aleşii neamului şi turma lor de prieteni. Egalitatea dispare atunci când se aduce în discuţie repartiţia de fonduri de la bugetul de stat. Pentru că, în România e şi mai şi ca-n Zambia, ori Zimbabwe, principiul enunţat de George Orwell în Ferma Animalelor e tot mai actual. Care principiu? Ăla cu ” toţi sunt egali în faţa legii, dar unii sunt mai egali decât ceilalţi „. Evident că vorbim de micii şmecheraşi cu pile sus-puse, de politicieni şi alte categorii privilegiate. Genial, nu?

Aleşii poporului român, trimişi să-i reprezinte interesele se raliază cu succes sintagmei de mai sus. Ceea ce este şi mai trist e că odată instalaţi în funcţii, brusc, suferă de o amnezie cronicizată. Uită cum odinioară urlau din opoziţie către putere să mai lase apariţiile televizate şi să guverneze ţara. Aşa cum uită şi de iminenta sosire a iernii şi de contractele privind eventualele deblocări de artere înzăpezite. Dar, la fel de brusc, îşi reamintesc cât de dulce e minciuna şi ipocrizia, aplicând, din păcate cu succes, stilul lui Dinescu din furtunosul decembrie 1989: ” Mircea, fă-te că lucrezi! „.

Se întâmplă ciclic. Fie că vorbim de putere, fie că vorbim de opoziţie. Probabil încearcă să mascheze în spatele aroganţei neputinţa în a gestiona problemele naţiunii. Practica a demonstrat-o de foarte multe ori. În situaţiile de acest gen cea mai bună metodă de a distrage atenţia de la stilul amatoristic este lansarea de diversiuni, de spectacol gratuit, de ceea ce se cheamă în termeni de presă: „pâine şi circ”.

Din păcate, diversiunile de acest gen fac mai mult rău unei naţiuni. Şi cu atât mai mult cu cât în ecuaţie e vorba de România. O ţară care de mai bine de 23 de ani orbecăie în neştire prin întuneric în căutarea unei luminiţe demult amanetate pentru propria bunăstare de către nişte indivizi pentru care ideea de egalitate e cu mult sub demnitatea lor de demnitari.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.