Taxarea multinaționalelor, cursă cu obstacole
Reforma fiscală globală a ținut prim-planul opiniei publice internaționale o vreme, acum s-a intrat în faza negocierilor și Dick Roche, fost politician, fost ministrul pentru afaceri europene când Irlanda a organizat cele două referendumuri privind Tratatul de la Lisabona, se întreabă, într-un editorial publicat de „The Guardian”, dacă președintele SUA, Joe Biden, marele susținător al taxării universale a multinaționalelor, va fi capabil să convingă Congresul să sprijine schimbările necesare pentru implementarea unui plan global de impozitare. Iată și argumentele.
Când OCDE și-a lansat inițiativa de impozitare, administrația Obama, deși susținea obiectivele proiectului, a fost prudent în abordare. Administrația Trump a fost mai puțin entuziastă, refuzând pur și simplu să se înscrie la Convenția multilaterală privind această temă în 2016 și a reacționat negativ la raportul din martie 2018 „Provocări fiscale care decurg din digitalizare”.
Cu toate acestea, președintele Trump a reacționat pe frontul intern, introducând Legea privind reducerile fiscale și locurile de muncă din 2017, care a schimbat peisajul fiscal pentru multinaționalele din SUA.
O schimbare semnificativă a fost anunțată, după cum se știe, la începutul acestui an, iar ministrul francez de Finanțe a salutat schimbarea politicii SUA, care a generat o accelerare semnificativă a discuțiilor pe această temă.
În iunie, miniștrii de finanțe G7, liderii G7 și miniștrii de finanțe G20 au aprobat propunerile de reformă. La 1 iulie, OCDE a anunțat că 131 din cele 139 de țări și teritorii implicate în discuțiile-cadru erau de acord cu propunerile. Se așteaptă o decizie finală la Summitul de la Roma al G20, din octombrie.
„Impozitarea fără reprezentare este tiranie”
Există mai multe probleme fundamentale. Ceea ce se impozitează și cât de mult se percepe impozitul merge în centrul suveranității statului. Practic, responsabilitatea pentru aceste politici fiscale trece de la politicienii aleși, și care, cel puțin în principiu, pot fi trași la răspundere, către administratori fiscali nealeși de cetățeni, care funcționează în spatele ușilor închise, la OECD.
De fapt, chiar fostului președinte Obama i s-a reamintit cu tărie că „numai Congresul are autoritatea supremă de a aduce modificări Codului fiscal american”. „Sloganul american „impozitarea fără reprezentare este tiranie” rămâne relevant”, notează Roche.
De altfel, probabil cel mai negativ comentariu public asupra procesului a venit de la senatorul de John Le Fondré: „Unii oameni trebuie să se uite mai aproape de casă înainte de a se implica în politicile fiscale ale altora. Poate că SUA ar trebui să privească spre state precum Delaware înainte de a le spune restului lumii ce să facă”.
Nu întâmplător: Delaware este numit adesea „un paradis fiscal intern al SUA”, cu mai multe entități corporative înregistrate decât alegători și, culmea, a fost reprezentat de Joe Biden în Senatul SUA timp de decenii.
Roche mai atrage atenția că în ultimii 70 de ani, tocmai politicienii americani au construit un sistem de impozitare cu evitarea aproape subînțeleasă, iar SUA u contribuit din plin și în primul rând, prin trilioanele de dolari pe care le dețin companiile în tot felul de paradisuri fiscale, exact la ceea ce astăzi se străduiesc să remedieze.
În aceste condiții, întrebarea-cheie este dacă președintele Biden va fi capabil să convingă Congresul să sprijine schimbările necesare implementării pachetului de taxare, pentru că fără Statele Unite, tot eșafodajul se va prăbuși.
Încă de la început, opozanții din Congres au susținut că reformele OECD au subminat competitivitatea SUA, vor încuraja „companiile să mute locuri de muncă bine plătite din SUA” și să supună companiile americane „obligațiilor fiscale mai mari în străinătate”.
Liderii republicani din comitetele de finanțe ale ambelor Camere ale Congresului i-au scris secretarului Trezoreriei, exprimându-și îngrijorarea cu privire la aranjamentele viitorului accord internațional și considerând că este „o predare economică periculoasă, care ne elimină baza de impozitare din SUA și favorizează companiile și muncitorii străini cu sediul în fața celor americane”.
În actuala configurație a Congresului, dacă forma finală a acordului va fi exprimată ca echivalentul unui tratat internațional, obținerea celor 67 de voturi necesare ratificării în Senatul SUA ar necesita un miracol, conchide Roche.
Roxana Istudor