Teatrul ca introspecție, implicare și societate
Cultura teatrală trebuie să fie percepută ca patrimoniu universal. Dincolo de puterea de a fi oglindă multiplă a lumii, teatrul este o artă totală, care depășește granițele uzuale dintre categoriile estetice și formele de exprimare specifice artelor consacrate, un exercițiu permanent de cunoaștere, de introspecție și de întâlnire.
O demonstrează mesajul de anul acesta, dedicat Zilei Mondiale a Teatrului, mesaj ce vine din țara catharsis-ului și al Oracolului din Delphi: autorul este o personalitate complexă și respectată la nivel mondial, Theodoros Terzopoulos, dramaturg, pedagog, regizor, fondator şi director artistic al Companiei Teatrale „Attis” și preşedinte al Comitetului Internaţional al Olimpiadelor de Teatru.
„Poate oare teatrul să audă apelul disperat al vremurilor noastre, într-o lume de cetăţeni sărăciţi, ferecaţi în celulele unei realităţi virtuale, retraşi într-o izolare sufocantă? Într-o lume de existenţe robotizate, înăuntrul unui sistem totalitar de control şi de represiune a tuturor aspectelor vieţii?
Îi pasă teatrului de distrugerea ecologică, de încălzirea globală, de imensele pierderi la nivelul biodiversităţii, de poluarea oceanelor, de topirea ghețarilor, de tot mai desele incendii de păduri şi de fenomenele meteorologice extreme? Poate teatrul să devină un factor activ în ecosistem? De mulţi ani, teatrul observă impactul uman asupra planetei, dar nu izbuteşte să facă faţă acestui fapt.
Este teatrul îngrijorat de condiţia umană, aşa cum se prezintă ea în secolul 21, când cetăţeanul este manipulat de interese politice şi economice, de reţele media şi de grupuri formatoare de opinie? Când reţelele sociale, pe cât de mult înlesnesc comunicarea, devin o justificare a acesteia, pentru că furnizează distanţa de siguranţă faţă de Celălalt? O copleşitoare senzaţie de frică de Celălalt, de cel care e diferit, de Străin, domină gândurile şi acţiunile noastre. {…}
Poate oare teatrul, prin reflectoarele sale, să dezvăluie traumele sociale şi să înceteze a se arăta pe sine însuși într-o lumină falsă?
Întrebări care nu se pretează la răspunsuri definitive, pentru că teatrul există și dăinuie datorită întrebărilor fără răspuns. Întrebări stârnite de Dionisos, trecând prin locul său de naștere, arena teatrului antic, și continuându-și tăcut călătoria de refugiat prin peisaje de război, astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului.” {…} (*)
Ridică multe oglinzi mesajul de anul acesta al grecului Terzopoulos.
Oglinzi în care se reflectă personalități ale lumii teatrale mondiale, precum Roberto Benigni, acest imens „pygmalion” creat de Fellini, care mărturisea: „Părinții mei mi-au oferit cel mai frumos cadou: sărăcia. În mizeria noastră, eram prinți. Dormeam toți într-un singur pat, dar lumea era a noastră. Sărăcia ne face bogați, căci aparții lumii și lumea îți aparține. Părinții mei nu știau nici să scrie, nici să citească, dar m-au învățat că și în sărăcie se poate trăi frumos și demn.”
Mai aproape de noi, mesajul ne face să ne gândim și la o reflecție a lui Octavian Paler:
„Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim nesăbuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți, citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Am învățat cum să ne câștigăm existența, dar nu cum să ne facem o viață. Am adăugat ani vieții și nu viață anilor.”
Ziua Mondială a Teatrului, marcată în fiecare an la 27 martie, dorește să pună reflectorul pe semnificația teatrului, în toate formele sale.
A fost declarată în 1961 de Institutul Internaţional de Teatru (ITI, înființat în 1948 la inițiativa UNESCO), a devenit un eveniment anual din 1962, când Jean Cocteau a transmis primul mesaj și se organizează, ca instrument de promovare, de centrele ITI şi comunitatea internaţională de teatru.
În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să-și comunice propria reflecţie despre teatru, într-un mesaj tradus în zeci de limbi, pe tot globul.
Personalitatea desemnată anul acesta, Theodoros Terzopoulos, s-a format ca regizor la Şcoala de Artă Dramatică din Atena şi şi-a continuat studiile la Berlin.
A fost director al Şcolii de Dramă a Teatrului Naţional al Greciei de Nord, director artistic al Întâlnirilor Internaţionale de Teatru Antic de la Delphi (circa 15 ani, începând din 1985), membru fondator al Institutului Internaţional de Teatru Mediteranean (incluzând 18 ţări mediteraneene).
El a transformat radical maniera de montare a tragediei greceşti antice, introducând elemente de extremă fizicalitate şi de ritual, re-creând un concept teatral bazat pe tehnici de extaz dionisiac, pentru a revela ceea ce este invizibil şi insondabil.
Terzopoulos a aplicat această metodă nu doar tragediei greceşti antice, ci şi multor altor texte poetice.
De peste 40 de ani, Terzopoulos şi Teatrul „Attis” au pus în scenă, atât în Grecia cât şi în străinătate, tragedii de Eschil, Sofocle şi Euripide, piese contemporane ale unor mari dramaturgi europeni precum Brecht, Garcia Lorca, Beckett, Ibsen, Strindberg, dar şi autori greci contemporani.
Metoda sa teatrală a fost studiată și tradusă de cercetători și teatrologi din Grecia, Anglia, Germania, Turcia, Rusia, Polonia, Coreea, Italia, Franța, Spania, Ungaria, în Asia și lumea arabă.
A primit numaroase premii internaționale (în Spania, Rusia, Turcia, Seoul, Beijing), iar din 2024 Theodoros Terzopoulos deține propria stea pe „Sibiu Walk of Fame”.
Silvana Cojocărașu
(*) Mesaj tradus parțial din limba engleză, site sursă: http://attistheatre.com/en/theodoros-terzopoulos/
Sursă foto: Facebook Theodoros Terzopoulos