Timișoara Nord… (Exclusivitate)

„Zici c-au trecut ani, duși am fost,
Iată azi ne-am întors acasă.
Gipsy și golani, fără ani,
Mama ne-așteaptă cu flori pe masă.
Pe unde o fi ceata voioasă?
Stă mama-n pridvor,

Nu pot să cred,
Suntem în Timișoara,
În orașu-n care ne-am născut, în
Vremuri ce-au trecut.”

  (Phoenix, Timișoara)

S-a întâmplat instantaneu și, totuși, reflectam pe peronul gării.

Am urcat în tren, fără să fiu sigur că voi coborî la destinație, sau undeva pe traseu, la vreo cabană din munte. Controlorul avea o față antipatică, și probabil că își ura meseria destul de mult. Am un rucsac greu și mă lovesc de pasagerii agasați, pe culoar.

Poate știți cum este să umbli printr-un tren aglomerat, din vagon în vagon, căutându-ți locurile, să te împingă toți și să-ți arunce priviri ucigătoare. În final, ne ocupăm locurile și răsuflăm liniștiți. După nouă ore de dureri de spate, ajungem în gara Timișoara Nord, aceeași…

A fost o călătorie lungă, ne-am lăsat bagajele la un hotel, și urmează să „Plutim pe aripile vântului”, așa cum ne informează voios un pliant de călătorie.

„Berăria 700” este un loc destul de potrivit dacă dorești să ai parte de o mâncare gustoasă și bogată în calorii, tradițională. Atmosfera e una îmbietoare iar pe fundal se aude discret melodia „Fată verde cu părul pădure”: trupa Phoenix a fost înființată în Timișoara, în anul 1962.

Cu acest prilej se generează un joc ritmat, paharele de bere încep să se ciocnească, rând pe rând, și toată lumea intră într-o stare de euforie. Ies din incinta berăriei  urmând a-mi relua călătoria după ce, din întâmplare, spărsesem o halbă de bere. Ieșeam cu nostalgia vremii apuse, o călătorie haiducească în negura timpului cu un final incert și haotic.

Următoarea destinație pe lista noastră este Parcul Rozelor. Construit inițial ca o expoziție de prezentare a diverselor soiuri de trandafiri, parcul a fost amenajat în stil englezesc, cu alei, baldachine și rondouri de trandafiri.

În perioada interbelică, numele parcului era Rosarium  și aici existau peste 1200 de varietăți de trandafiri, etichetate. Tot în această perioadă a fost amenajat teatrul în aer liber.

În 1944,  parcul a fost distrus în urma bombardamentelor. După al II-lea Război Mondial  parcul a fost refăcut, organizându-se aici spectacole în aer liber. În parc există și o bază sportivă, amenajată iarna ca patinoar, iar vara ca teren de tenis.

Totul părea gol… Contemplam aleile, păsările și intram în atmosfera magică a locului. Pe o bancă, un bătrânel îngândurat, cu privirea blândă și pierdută.

Îmi aduce aminte de bunicul. Cu barbă albă, un ziar în mână și un pandantiv la gât, admiră trandafirii și, în același timp, își ridică ochelarii cu degetul arătător. Încercând să mă apropii, își întoarce capul, zâmbește, și mă invită să iau loc lângă el.

Îmi povestește despre experiența sa în Revoluție, despre soția lui cu care obișnuia să vină de fiecare dată la plimbare și de monumentul Eroilor din Drobeta în care sunt reprezentați eroii căzuți în Primul Război Mondial, printre care și tatăl lui.

Las privirea în jos și îi mulțumesc pentru că a dorit să-și împărtășească amintirile cu mine. Îl ajut să se ridice, îmi întinde mâna și îmi dă pandantivul, prețios pesemne pentru el, încă o amintire…

Dar Timișoara mă așteaptă…Cu piețe cochete, străzi ce par a fi uitate în trecut și cu o atmosferă de vacanță perpetuă, orașul te încântă de la prima vedere și îți garantează un sejur plin de surprize plăcute!

Am trecut, din întâmplare, pe lângă renumita Fabrică de bere. Și ea a fost lovită de puterea nemiloasă a timpului. Din cauza unui incendiu, la începutul anului 1890, clădirile principale și instalațiile fabricii au fost distruse aproape în întregime. Cu toate acestea, fabrica a fost adaptată tehnologiei și refăcută.

În prezent, la berăria-restaurant, iubitorii de bere și turiștii pot degusta diversele sortimente de bere produse în cadrul fabricii.

Povestea  merge mai departe.

Piața Unirii este un loc splendid. Găzduiește Domul Romano-Catolic, Palatul Baroc, Fântâna cu apa minerală, Palatul Episcopiei Ortodoxe, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Monumentul Sfintei Treimi, Casa Brück, Casele Canonicilor. Locul atrage atenția turiștilor datorită culorilor clădirilor, fiind una dintre cele mai fotografiate trasee turistice, de tradiție.

Timişoara a avut dintotdeauna un renume în România datorită multiculturalităţii sale. O mulțime de etnii se adăpostesc în brațele acestui minunat oraș. Acestea au parte de teatre în 3 limbi diferite, de o mulțime de muzee, cum ar fi : Muzeul de Artă, Muzeul Național al Banatului, Muzeul Consumatorului  Comunist,  Muzeul Satului Banatului etc.

Timișoara a scris o pagină importantă în istoria României. Totul a început aici, pe data de 16 decembrie 1989, când a avut loc o manifestație populară anticomunistă, devastatoare, care va duce la eliberarea României din ghearele comunismului.

Lupta pentru libertate a avut un impact uriaș asupra populației române, soldându-se cu mii de cadavre, lupte de stradă, clădiri devastate, torturi înfiorătoare, familii îndurerate, care până astăzi simt acut lipsa celor dragi, ale căror trupuri neînsuflețite nu au fost găsite. Recunoștința ar trebui păstrată întotdeauna în sufletele românilor, pentru libertatea oferită în dar de cei sacrificați.

            „Vouă

              Celor care,

             Mulți sau puțini

             Cândva, veți trece,

             Neliniștiți,

             Peste urmele noastre

             Ale celor care am fost

             Generația lui decembrie  ’89

              Un singur gând:

               ROMÂNIA”…

Desigur, nu puteam pleca fără o plimbare pe malul râului Bega. Valurile erau mai agitate ca niciodată…

     Mihai Lefter,

    Jurnalism Hyperion

Comments

comments