Turneu de succes
În timp ce alți artiști doar se plâng și nu fac nimic, iată că Paul Surugiu-Fuego n-a renunțat la turneul său tradițional de primăvară, chiar dacă a fost nevoit să-l mai reducă ca durată, doar șase zile în luna martie, în localități din Moldova.
Astfel au fost susținute spectacole în Focșani (3 concerte în aceeași zi!), Iași (2 concerte), Buzău, Bacău și Târgu-Ocna.
Concertul intitulat simbolic ”Trăiesc” a respectat întrutotul măsurile impuse de autorități în pandemie, cu public doar la 30% din capacitatea sălilor respective.
Protagonistul a fost acompaniat de formația intitulată ”Alternativ”, din care au făcut parte chitaristul, compozitorul (cu cîteva creații proprii în spectacol) și liderul formației Supermarket, Vlad Crețu, pianistul și dirijorul Vicențiu Perniu, de la Teatrul ”Al. Davila” din Pitești, precum și Marius și Mirela Pohodnicaru de la Iași.
Repertoriul a fost extrem de divers și firește atrăgător pentru toate gusturile, incluzînd multe piese noi sau mai puțin cunoscute, pe care Paul Surugiu-Fuego le promovează constant în ultima vreme în îndrăgita sa emisiune de la TVR2, ”Drag de România mea”, multe din ele pe versurile poetului Narcis Avădănei.
Între acestea: ”Să readucem dragostea” de Luminița Dobrescu (cunoscuta cântăreață i-a trimis din Italia acest cîntec foarte frumos, pe care Fuego l-a promovat și l-a transformat rapid în șlagăr), ”Te regăsesc, primăvară!” de Marian Mărgărit, ”Inimă pribeagă” de Marius Borcoi (premieră), ”Mamă, te iubesc!”, ”Casa de la țară” (ambele de Vlad Crețu), ”Iubește-mă!” de Alin Neagoe (de la Supermarket).
Artist al poporului în Republica Moldova, Paul Surugiu-Fuego nu putea ocoli creațiile unor compozitori importanți de dincolo de Prut, ce figurează la loc de cinste în repertoriul lui, cum ar fi ”Lumina mea” de Eugen Doga și ”Noroc” de Gheorghe Mustea, aşa cum în recitalul său poetic (să nu uităm că este actor) a inclus versuri ale bunilor săi prieteni basarabeni dispăruți Grigore Vieru și Nicolae Dabija.
Modest, protagonistul a oferit doar două compoziții proprii, dar ambele absolut remarcabile, vibranta ”Patria mea” (versuri Narcis Avădănei) și ”Ce bine-a fost!” (pe versurile regretatului acad. Nicolae Dabija).
Aplaudat în urmă cu câțiva ani la festivalul național al romanței ”Crizantema de aur” de la Tîrgoviște (iar directoarea artistică Alina Mavrodin Vasiliu anunță de pe acum prezența sa în galele ediției din acest an, în octombrie), Fuego a cântat cu patos și sensibilitate romanța ”De-ai putea tu să vorbești, inimă!”, dar n-a ocolit nici șlagărul internațional (”Strânge-mă-n brațe”), propria prelucrare etno-funk ”Șapte căni” sau omagierea cîntăreței de muzică populară Maria Butaciu, prin ”Balada puiului de cerb”.
De fapt, respectul față de marii compozitori, textieri și interpreți este la loc de cinste în toate producțiile semnate Paul Surugiu-Fuego, așa cum a dovedit-o în spectacolul său ”Gramofon” sau în cele dedicate lui Florin Bogardo, Dan Spătaru sau Grigore Vieru.
De această dată artistul i-a adus un omagiu Roxanei Popescu, cântând împreună cu Mirela Pohodnicaru melodia pe versurile regretatei textiere ”Am nevoie de tine” de Laurențiu Profeta. Așa cum șlagărul ”Să cântăm chitara mea!” de Temistocle Popa, lansat de Dan Spătaru în filmul muzical ”Cântecele mării”, a fost inclus în colajul latino rememorând succesele, firește reorchestrate, din perioada afirmării tânărului solist temperamental Paul Surugiu, elev al lui George Grigoriu, venit de la Turda și care adoptase pseudonimul Fuego.
Se înțelege că publicul aștepta la final refrenele celebre ce nu pot lipsi din nici un concert al artistului, așa încât acestea s-au înlănțuit apoteotic într-un colaj ce a alăturat titluri aflate pe toate buzele, cum ar fi ”Iubirea înflorește primăvara”, ”Sărut femeie, mâna ta!”, ”Cântați cu mine”, ”Ce seară minunată!”.
Și chiar că au fost seri minunate în acest mini-turneu, la finalul căruia Paul Surugiu-Fuego a declarat: ”A fost o încercare! Chiar nu puteam să stau efectiv fără să încerc, respectând însă toate măsurile din pandemie. Au fost concerte cu jumătate de sală sau cu 30% din capacitatea sălii. Publicul este dornic de frumos, avid de a asculta muzică, de a se bucura, de a uita câteva clipe de tot ce ne încarcă negativ, de stresul și frica față de virusul acesta nenorocit. Sigur că e complicat să stai aproape două ore cu mască, dar am regăsit oamenii optimiști, liniștiți și înțelegători, dornici de a reveni cât mai repede la ce trăiau înainte. Am sesizat că publicul mi-a simțit lipsa, așa cum și eu am simțit lipsa lui. Mi-aș fi dorit să pot face mult mai mult, dar din păcate doar atât s-a putut, a fost și așa destul de complicat. Dar am încercat, am zis că trebuie să am curaj și să fiu alături de oameni! Cred că e nevoie de unitate și de o forță care să ne aducă mai aproape pe toți”.
Octavian URSULESCU