Un militar american acuză: „Războiul din Afganistan nu putea fi câștigat indiferent cât am fi cheltuit”
Războiul de două decenii al SUA în Afganistan se apropie de sfârșit și pare să nu se fi schimbat nimic – talibanii atacă din toate direcțiile, atentatele s-au reluat, efectele acestor jocuri geopolitice sunt suportate de populația afgană. Dar nu numai.
De partea cealaltă, ofițerul american de infanterie Erik Edstrom, membru al unei asociații de experți veterani și autor al cărții „O mărturie a unui soldat în cel mai lung război” povestește pentru „Politico” o experiență care dă măsura adevărată a conflictului din Afganistan.
„După primele 11 luni în Kandahar, 25% din oamenii mei erau victime. Dar nu-mi luase decât o lună de când ajunsesem acolo ca să-mi dau că războiul nostru în Afganstan era un dezastru. Am participat la misiunea Operation Highway Babysitter, în care infanteria securiza drumul, astfel încât logistica să se poată deplasa.
Forțele americane plăteau sume enorme pentru refacerea drumurilor de fiecare dată când acestea erau distruse, iar companiile de construcții erau în mare parte deținute de lorzi afgani ai războiului, vinovați de abuzuri și de încălcări flagrante ale drepturilor omului. Acestea plăteau taxă de protecție talibanilor care distrugeau drumurile din banii obținuți din contractele cu noi, care le păzeam.
Cu acești bani, talibanii cumpărau explozibilele cu care distrugeau drumurile și uneori și pe noi – eram, și indirect, dar și direct, cei care îi plăteam pe talibani să ne ucidă.
Dar nu noi, trupele, am fost cele mai numeroase victime, ci afganii – patru milioane de oameni și-au părăsit casele. Am împușcat un număr uimitor de oameni, dar, din câte știu, niciunul nu s-a dovedit a fi fost o amenințare, afirma Generalul Stanley McChrystal, la acel moment comandant al trupelor NATO în Afganistan.
Când m-am întors acasă, am adus și războiul cu mine. Când m-am aflat în fața mormântului celui mai bun prieten al meu de la Academia West Point, s-a apropiat de noi omul care ne trimisese la război, președintele Barack Obama – am avut sentimentul gestului firesc al unui om de treabă, și în același timp, o reacție de respingere gândindu-mă că era același politician care ridicase numărul trupelor trimise acolo la peste 100.000. Momentul era încărcat de o ironie teribilă – politicienii care susțin războaiele astea fără sens sunt aceiași care trebuie să se prezinte, îndurerați, la mormintele celor căzuți.
Costurile totale ale războiului din Afganistan, fără cele care vor urma după încheierea acestuia, sunt mai mari decât costurile Războiului Civil – de ambele părți, ale Primului Război Mondial și ale Războiului din Coreea la un loc.
Și totuși, talibanii sunt mai puternici ca niciodată. Dar Facem progrese reale, au spus cel puțin 17 comandanți din Afganistan. Când președintele Biden a anunțat că ne retragem definitiv, nu a făcut decât să recunoască un adevăr pe care noi l-am conștientizat cu mulți ani în urmă: acest război nu ar putea fi câștigat indiferent câți oameni ar pieri sau câți bani ar fi cheltuiți.
A fost suma traumelor generate de războiul din Afganistan de natură să protejeze teritoriul național al Statelor Unite? Nu”.
Roxana Istudor