Serviciu  informatii in sistem RSS
Ultimele titluri
Ultima Oră

Vreau să mă plafonez! – Eugen BLAGA

Publicat: miercuri, 05 iunie 2013

În zilele trecute stăteam la taclale cu mai mulți tineri. Discutam despre recentul tîrg de carte. Lăudam ceea ce văzusem la deschidere. Carte multă și bună, seriozitate din partea editurilor, fie ele mari sau mici, titluri așteptate sau reveniri spectaculoase ale unor autori remarcabili. M-a întristat, în schimb, slaba reprezentare a tinerilor. Ca peste tot, pensionarii dominau net. Erau prezenți la toate standurile și colectau, cu aceeași lăcomie, tot ce se obținea gratis (semne de carte, broșuri promoționale, programul evenimentelor, al lansărilor, calendare, etc.), ca la cozile de la tigăile promoționale sau de la farmacii, în primele zile de compensate, sau de la revelioanele și petrecerile tinerilor noștri bătrîni-pensionari-petrecăreți.

Pentru noi, prezența modestă a tinerilor a fost surprinzătoare, pentru că, doar cu cîteva zile înainte, în noaptea muzeelor și apoi în cea a galeriilor, tinerii erau majoritari. Ei erau peste tot, așezați la cozi imense, de cîteva ore, în preajma marilor muzee ale capitalei. În schimb, cum spuneam, în prima zi de Bookfest, cei din generația doi și trei dominau copios.

Proaspăt întorși de la tîrg, am relatat acelor tineri impresiile noastre. Le-am vorbit de bogăția de carte. De toate genurile. Și, lucru foarte interesant, prezența multor titluri de carte bună, științifică, din diverse domenii, chiar și din acela al amicilor noștri. Reacția unei tinere, dragă nouă, cu o profesie deosebit de respectabilă, pe care o practică, cu succes financiar, mai ales în anii din urmă, ne-a înmărmurit: Nu mai vreau să citesc. Vreau să mă plafonez! La început, am luat-o ca o glumă sau ca o remarcă generată de o anumită sufocare relativ pozitivă provocată de prea multă lectură, mai ales de arida literatură de specialitate. Remarcînd lipsa intenției de a pertracta discursul inițial, am căzut pe gînduri. Ne întrebam din priviri cum de este posibil? De ce oare o tînără, care, evident, reușise în profesie, se abandonează. Sincer, chiar și acum îmi place să cred că a fost doar o reacție de moment, determinată de context sau de prea plinul inoformațiilor cu care, pe toate sursele și canalale, sîntem agresați.

Pentru că este greu de crezut că cineva, mai ales un tînăr, poate să-și dorească așa ceva. E greu de crezut că, într-o societate care utilizează pe scară largă tehnologiile informației și comunicațiilor, că, într-o societate care mustește de informație, în care mass-media, în special audiovizualul, ne aduce milioane de informații pe zi, într-o lume în care cartea este peste tot, în care editurile s-au multiplicat ca ciupercile, să dorești a te plafona. Să dorești să nu mai cunoști nimic, să nu mai adaugi nimic la acumulările anterioare, să nu mai vrei nimic în profesie, să devii alergic la tot ceea ce înseamnă informație, sursă, noutate, eveniment, curiozitate chiar. Să nu mai cauți noutatea, să nu mai scormonești prin vrafurile de cărți de la Universitate cu gîndul că, poate, astăzi, găsești ceea ce nu căutai, dar care ți-ai fi dorit, poate dintotdeauna, să ai, cartea copilăriei, sau cartea de specialitate, pe care, la vreme apariției, acum cîteva zeci de ani, student fiind, nu ți-ai permis-o. E greu de crezut că accepți plafonarea, că accepți blocarea profesională, că dorești chiar acest lucru, pentru că plafonarea mai înseamnă și a rămîne la același nivel informațional, la același nivel de cunoștințe, evident, scăzut. Mai înseamnă a nu evolua, a te limita sau a nu depăși un anumit stadiu.

Este și mai grav atunci cînd plafonarea se instaurează în carieră, cînd aspirațiile profesionale se blochează, cînd se instaurează plictiseala, rutina. E drept, rutina poate avea și efecte pozitive. Crește performanța și alungă stresul prezent la primii pași. În  schimb, plictiseala duce foarte repede la plafonare. Soluția, numai pentru cei care o doresc, este diversificarea, reaprinderea pasiunii, la fel ca și în dragoste atunci cînd acel miracol de început începe să se stingă, uneori din neatenție sau plictiseală, alteori de prea mult bine, sau, de ce nu, din prea multă suferință. Cînd realizezi pericolul sau drama ce poate veni, trebuie să lupți. Nu trebuie să abandonezi, ci, dimpotrivă, trebuie să rememorezi clipele, zilele, anii dragostei de început și atunci, cu siguranță, dragostea va putea renaște. Plafonarea în dragoste seamănă mult cu plafonarea în profesie. Ambele se pot produce. Întotdeauna și din vina noastră, cu participarea noastră sau cu complicitatea noastră. Cu acordul nostru declarat sau nedeclarat, conștientizat sau nu, generat, cum spuneam, de plictiseală, de pierderea pasiunii, de rutina rea, pentru că este și o rutină pozitivă, stimulatoare pentru performanța profesională. Dar, cine știe, poate și în dragoste.

Întrebarea se continuă, însă, obsesiv: de ce? Să fie vorba doar de revoltă față de o societate păguboasă, ce nu știe să prețuiască valoarea sau față de o societate care, risipitoare, acceptă să-i emigreze valorile sau o societate căreia nu-i pasă nici măcar de banii, resursele umane, cunoștințele investite în cei care, dezamăgiți, săraci, uitați, neglijați, marginalizați, aleg să se ducă pe alte meleaguri. Ceaușescu pusese taxe. Cei care doreau să emigreze, evident legal, pentru că altfel era aproape imposibil, trebuiau să deconteze. Să deconteze ceea ce statul, adică noi, am investit în ei. Astăzi, deși investiția statului este mai mică, statului nu-i mai pasă. Nu-i mai pasă de banii noștri, de faptul că alții obțin forță de muncă înalt calificată gratis. În schimb, tot statul impune taxe, din ce în ce mai mari, la accesul în sistemul public de educație, la care se adaugă apoi costurile imense de întreținere suportate de familii. Statul, atît cît mai poate, puțin și nu pentru multă vreme, sprijină formarea celor care pot accesa educația prin serviciile publice. O face din banii adunați de la noi. Tot de la cei care susțin și sistemul de pensii, pe cel de șomaj, pe cel de sănătate, tot de la cei care mai susțin și armata, biserica, drumurile și pe cei care se cred autenticii noștri reprezentanți. În Parlament, în consiliile județene, în cele locale, în instituțiile statului, iată, aflate acum în insolvență. (Știam de la economie că insolvența se aplică doar societăților comerciale, dar, iată, capitalismul dîmbovițean a extins conținutul conceptului și pentru domeniul instituțiilor publice. Așa aflăm că din ce în ce mai multe primării, consilii județene, instituții, școli, chiar și biserici sînt deja intrate sau sînt pe cale de a intra în insolvență. Se pare că, încet-încet, întreaga societate intră în insolvență).

Se pare că reacția tinerei a fost generată de cele din urmă. De faptul că societatea ia și nu dă nimic. Ia totul sau din ce în ce mai mult și nu dă aproape nimic. Tinerii,mai mult decît noi, simt acest lucru. Simt nedreptatea, așa cum simt spolierea, sărăcirea, lipsa perpsectivei pentru copiii pe care i-au adus pe lume din dragoste și cu speranța că măcar ei o vor duce mai bine, că vor putea urma școli mai bune, că vor putea călători, că vor putea face croaziere și concedii pe care ei, părinții, nici nu le mai visează, dar mai ales pentru că nu mai suportă minciuna și hoția. Nu mai suportă îmbogățiții peste noapte, pe analfabeți dînd sfaturi poporului, pe hoți predicînd cinstea, pe păcătoși vorbind despre credință. Și atunci tinerii se revoltă. Și atunci, dezamăgiți, sufocați, suferinzi, cu sufletele sufocate de nedreptate și neputință, se întreabă, în sinea lor: pentru ce? Pentru ce să mai continue? Pentru ce să mai învețe? Pentru ce să devină mai performanți? Doar pentru a produce mai mult și mai bine și apoi pentru a fi furați?

De aici, cred, vine răspunsul la întrebarea, la care, de cîteva zile, încerc să găsesc răspuns. E tare trist să simți pe propria piele că nu mai ai resurse, că nu mai poți înainta, de parcă o haită de lupi te amenință la fiecare pas.

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=7354

Publicat de la data iun. 5 2013. Categorii Editorial.

Zona comentariilor

Meteo în țară

19 octombrie 2018, 4:43
 

N
Ceaţă
13°C
0 km/h
Perceput de temperatură: 13°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 93%
Vânt: 0 km/h N
Rafale de vânt: 0 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 7:35
Apus: 18:25
Prognoza 20 octombrie 2018
Zi
 

NNV
Parţial însorit cu precipitaţii
17°C
Vânt: 4 km/h NNV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 2
Noapte
 

NNV
Nori intermitenti
10°C
Vânt: 0 km/h NNV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 2
More forecast...
 

Loto

Horoscop

  • 139.804 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team