A doua aniversare a victoriei în Războiul Patriotic

Au trecut doi ani de la începutul Războiului Patriotic de 44 de zile, care a pus capăt celor 30 de ani de ocupație armeană a teritoriilor recunoscute internațional ale Republicii Azerbaidjan și a restabilit integritatea teritorială a statului nostru. Acest război trebuie privit în contextul agresiunii militare a Armeniei împotriva Azerbaidjanului în urma căreia a fost ocupat 20% din teritoriul Republicii Azerbaidjan: regiunea Nagorno-Karabah și șapte regiuni adiacente. Aproape un milion de azerbaidjeni care locuiau pe aceste teritorii, precum și în Armenia, au fost supuși curățării etnice și expulzați din casele lor, peste 20 de mii de persoane și-au pierdut viața, 50 de mii de persoane au fost rănite, 5 mii de persoane au dispărut. Ca urmare a ocupației, 877 de orașe, sate și așezări au fost jefuite, distruse și arse. Armenia a dus, de asemenea, o politică sistematică de distrugere, jefuire și deturnare a moștenirii culturale azerbaidjene în teritoriile pe care le-a ocupat timp de 30 de ani.

În urma semnării unui acord de încetare a focului în 1994, în ciuda adoptării de către Consiliul de Securitate al ONU a patru rezoluții privind soluționarea conflictului armeano-azerbaidjan Nagorno-Karabah, care necesita retragerea imediată, necondiționată și completă a forțelor armene de pe teritoriile ocupate din Azerbaidjan, Armenia a refuzat în mod deliberat să implementeze aceste rezoluții, precum și deciziile altor organizații internaționale privind soluționarea conflictului în cadrul integrității teritoriale a Azerbaidjanului.

Profitând de lipsa unei hotărâri a organizațiilor internaționale, Armenia a atacat pozițiile forțelor armate azerbaidjene în aprilie 2016. Iar după 2018 procesul de pace a fost zdruncinat puternic după venirea la putere în Armenia a lui Nikol Pashinyan în urma acțiunilor lui provocatoare cum ar fi o serie de vizite ilegale pe teritoriile ocupate din Azerbaidjan, precum și declarația sa populistă: „Karabah este Armenia și punct”.

În iulie 2020, ca o continuare a activităților subversive, forțele armate armene au încălcat grav regimul de încetare a focului la granița dintre cele două state și au tras în pozițiile grănicerilor azerbaidjeni și ale satelor din regiunea Tovuz din Azerbaidjan, o regiune care nu este situată lângă Nagorno-Karabah, ci într-o altă parte a țării, la granița de stat armeano-azerbaidjană. Acest eveniment nu a fost o simplă coliziune a frontierei, partea armeană a planificat cu atenție această provocare – locul atacului nu a fost ales întâmplător, regiunea Tovuz este importantă pentru Azerbaidjan în ceea ce privește implementarea proiectelor regionale de energie și transport de amploare. Asemenea declarații și acțiuni provocatoare ale părții armene au fost evaluate de un număr de cercetători ca fiind o abandonare completă a procesului de negociere.

În discursul său în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 75-a sesiuni a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2020, președintele Republicii Azerbaidjan, Ilham Aliyev, a remarcat moartea soldaților azerbaidjeni, precum și daune grave aduse infrastructurii civile ca urmare a provocărilor armene. Iar pe 27 septembrie 2020, forțele armate azerbaidjene au lansat o contraofensivă pentru a preveni noi provocări armene. Încă din primele zile, forțele armate azerbaidjene au învins decisiv forțele armate armene și le-au obligat să se predea. În timpul războiului, numit mai târziu Războiul Patriotic de 44 de zile, Azerbaidjanul a reușit să obțină mari realizări militare, cu foarte puține pierderi. După eliberarea inițială a mai multor sate și poduri strategice pe 22 octombrie, forțele armate azerbadjene au eliberat complet granița dintre Azerbaidjan și Iran, aflată anterior sub ocupație și au început să avanseze spre „Coridorul Lacin” pe 23 octombrie. Orașul Jabrayil a fost eliberat pe 4 octombrie, Fuzuli pe 17 octombrie, Zangilan pe 20 octombrie, Gubadli pe 25 octombrie, iar orașul Șușa pe 8 noiembrie.

Operațiunea de eliberare a orașului Șușa va rămâne cu siguranță în istoria militară. Șușa – coroana și inima Karabahului, reprezintă o fortificație naturală din punct de vedere militar, așa că era imposibil de pătruns în oraș cu tancuri sau alte arme grele. Au existat două opțiuni pentru eliberarea orașului. În primul caz, forțele inamice din oraș ar putea fi distruse de lovituri aeriene și foc de artilerie. Conducerea azerbaidjană nu a acceptat acest scenariu, deoarece bombardarea orașului ar cauza pagube grave orașului. Prin urmare, a fost aleasă o tactică alternativă – soldații și ofițerii azerbaidjeni au traversat prin păduri dese și râpe adânci cu arme ușoare, au escaladat munți și au învins inamicul în luptă strânsă.

Neputincioase pe câmpul de luptă, forțele armate armene au comis crime oribile împotriva populației civile, încălcând grav normele și principiile dreptului internațional, inclusiv Convenția de la Geneva din 12 august 1949. Ca urmare a atacurilor cu rachete balistice a orașelor Ganja, Mingacevir, Barda, Tartar, Gabala, districtele Siyazan și Khizi și alte așezări situate departe de linia frontului, peste 100 de civili, inclusiv 11 copii, au fost uciși și peste 450 de persoane au fost rănite. Uciderea premeditată a civililor din Azerbaidjan de către forțele armate armene a fost încă o crimă de război a Armeniei săvârșita împotriva poporului azerbaidjan. Spre deosebire de Armenia, armata azerbaidjană nu a tras niciodată asupra civililor pe tot parcursul conflictului.

Azerbaidjanul a obținut victoria în Războiul Patriotic de 44 de zile prin asigurarea efectivă a implementării documentelor ONU și altor organizații internaționale privind conflictul, și-a restabilit integritatea teritorială și a creat o nouă realitate geopolitică în Caucazul de Sud. Declarația trilaterală semnată la 10 noiembrie 2020 de președinții Azerbaidjanului și Rusiei și prim-ministrul Armeniei, a pus capăt celor peste 30 de ani de conflict și a introdus un nou format de activități care vizează dezvoltarea viitoare a Caucazului de Sud. Astfel, victoria militară a Azerbaidjanului a forțat Armenia să capituleze.

Declarația prevede, de asemenea, stabilirea noilor comunicații de transport care vor lega Republica Autonomă Nahicevan de regiunile de vest ale Azerbaidjanului (coridorul Zangezur). Este lăudabil să asistăm la faptul că o nouă etapă a început în viața Karabahului, regiunea antică și istorică a Azerbaidjanului – etapa restaurării și reconstrucției. În prezent sunt în curs de implementare proiecte de refacere a teritoriilor grav vandalizate în cei 30 de ani de ocupație: se realizează infrastructura, s-au construit și inaugurat două aeroporturi internaționale, cel de-al treilea se preconizează să fie gata la sfârșitul acestui an, se construiesc drumuri, poduri, tuneluri și alte amenajări, se construiesc linii de electricitate și apă. Sunt create condiții ca refugiații să se întoarcă la patria lor cât mai curând posibil. Partenerii noștri străini sunt bineveniți să participe la proiectele de restaurare și construcție care se desfășoară pe teritoriile eliberate.

În urma semnării Declarației Trilaterale, Azerbaidjanul, spre deosebire de Armenia, a efectuat mai mulți pași pentru a-și demonstra adevărata sa intenție de normalizare a relațiilor cu Armenia. Guvernul nostru este hotărât să reintegreze cetățenii de origine armeană în sferele politice, sociale și economice ale Azerbaidjanului, garantând aceleași drepturi și libertăți, indiferent de apartenența etnică sau religioasă. Acest lucru este accentuat în mod constant de către președintele Ilham Aliyev în discursurile sale. Declarația Trilaterală stipulează recunoașterea integrității teritoriale a Republicii Azerbaidjan și încheie conflictul din Nagorno-Karabah. Acest lucru creează o oportunitate importantă pentru pace și cooperare durabilă în regiune, însă toate acestea necesită eforturi comune, voință și determinare inclusiv a părții armene.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că războiului dintre cele două țări a fost încheiat, Armenia continuă să comită provocări și crime împotriva Azerbaidjanului, amenințând astfel pacea și securitatea regională. Refuzul continuu al Armeniei de a elibera complet hărți exacte ale sutelor de mii de mine antitanc și antipersonal îngropate pe teritoriile eliberate, și de a lansa delimitarea și demarcarea frontierei, provoacă daune procesului de normalizare post-conflict. După încheierea războiului, autoritățile azerbaidjene au apelat în mod repetat la partea armeană să semneze un acord de pace major, cu condiția recunoașterii reciproce a integrității teritoriale. Cu toate acestea, partea armeană a evitat până acum să accepte propunerile de pace sub diferite pretexte.

În cadrul întâlnirilor dintre Președintele Ilham Aliyev și Președintele Consiliului European Charles Michel care au avut loc anul acesta, partea europeană și-a exprimat sprijinul pentru pregătirea unui acord de pace între Armenia și Azerbaidjan, normalizarea relațiilor dintre cele două țări, deschiderea coridoarelor de transport, precum și delimitarea și demarcarea granițelor. Președintele Ilham Aliyev a menționat că Azerbaidjanul a stabilit cinci principii bazate pe dreptul internațional pentru normalizarea relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan și pentru semnarea unui acord de pace, subliniind că principiile joacă un rol cheie în elaborarea acordului de pace.

Dr. Huseyn N. Najafov,

Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar

al Republicii Azerbaidjan în România

    
 
 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.